Primul nostru contact cu sentimente de dragoste şi securitate implică, de obicei, stimularea buzelor prin aplicarea presiunii, practic prin simularea unor comportamente similare sărutului, cum ar fi alăptatul sau hrănirea cu biberonul. Aceste experienţe incipiente construiesc nişte ”cărări” neuronale în creierul copilului care va asocia sărutul cu o emoţie pozitivă.
Buzele sunt cea mai expusă zonă erogenă a corpului. Spre deosebire de majoritatea animalelor, buzele oamenilor sunt orientate către exterior. Acestea au numeroase terminaţii nervoase, prin urmare, chiar şi o atingere fină transmite creierului o cascadă de informaţii.
Sărutul activează o porţiune foarte mare a creierului asociată cu informaţia senzorială şi duce la eliberarea a numeroşi neurotransmiţători şi hormoni care vor dicta felul în care vom acţiona în continuare.
Psihologii de la Universitatea de Stat din New York au descoperit că 59% dintre bărbaţi şi 66% dintre femei au pus capăt unei relaţii din cauza unui sărut nereuşit. Totodată, cercetătorii suedezi au arătat că femeile sunt cel mai atrase de mirosul bărbaţilor care au un cod genetic diferit de al lor în ceea ce priveşte sistemul imunitar. Oamenii de ştiinţă suspectează că un cuplu cu două coduri diferite de a lupta împotriva afecţiunilor ar putea face copii mai rezistenţi şi cu sistem imunitar mai puternic.
Pe lângă găsirea unui partener de viaţă, un alt beneficiu al unui sărut pasional este eliberarea de dopamină, hormon asociat cu o stare de bine, oxitocină, numită hormonul iubirii, dar şi adrenalină sau cortizol, hormon care reduce nivelul de stres.
Sărutul creează senzaţia care este adesea descrisă atunci când cineva spune că s-a îndrăgostit.
Sursă: IFLScience