Statele Unite ar putea staţiona rachete în Europa pentru a contracara Rusia

Această opţiune de „contracarare prin forţă” este una dintre posibilităţile pe care administraţia le ia în calcul în cadrul revizuirii întregii sale politici faţă de Rusia, din perspectiva intervenţiei militare a Moscovei în Ucraina, anexarea Crimeei şi altor acţiuni în Europa şi nu numai pe care Statele Unite le consideră „agresive”.

Opţiunile merg în mod implicit – dar nu declarate în mod explicit – până la îmbunătăţirea capacităţii armamentului nuclear american de a distruge ţinte militare de pe teritoriul Rusiei.

• Un studiu arată că oamenii poate absorbi vitamine direct din aer
• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”

Ele amintesc atmosfera Războiul Rece, chiar dacă preşedinţia americană va decide să continue să tolereze presupuse teste ale unei rachete de croazieră ruseşti cu o rază de acţiune mai mare decât cea prevăzută în tratat.

Rusia neagă că ar fi încălcat tratatul şi denunţă, în schimb, presupuse încălcări comise de către Statele Unite prin crearea unor sisteme de apărare antirachetă.

Este neclar dacă Rusia a mobilizat efectiv racheta respectivă sau dacă Washingtonul ar face vreo mişcare militară în cazul în care ruşii stopează mobilizarea. Pentru moment, administraţia americană afirmă că preferă să încerce să discute cu Moscova în vederea respectării tratatului.

Oficiali din cadrul administraţiei au folosit în public termeni obscuri precum „contracarare prin forţă” şi „capabilităţi compensatorii de atac” referindu-se la două dintre opţiunile militare de răspuns, sperând aparent să câştige timp pentru diplomaţie.

Pentagonul a refuzat ca un oficial de rang înalt din cadrul politicii de Apărare să discute acest subiect. Un purtător de cuvânt, locotenent colonelul Joe Sowers, a declarat că „toate opţiunile analizate au scopul să asigure faptul că Rusia nu obţine un avantaj militar de pe urma încălcărilor comise”.

Secretarul american al Apărării Ashton Carter şi-a exprimat îngrijorarea, la confirmarea sa în post de către Senat, în februarie, faţă de presupusa încălcare de către Rusia a Tratatului privind forţele nucleare cu rază medie de acţiune (INF) din 1987. El a subliniat că nerespectarea limitărilor impuse de tratat este un „drum în ambele sensuri” care deschide calea unui răspuns american pe măsură.
Impasul este grăitor pentru nivelul până la care au scăzut relaţiile dintre Statele Unite şi Rusia. iar acest lucru ridică probleme nu doar administraţiei Obama, ci şi NATO, ale cărei state membre din Europa de Est devin suspicioase atunci când provocările ruseşti nu primesc răspuns.

Lideri occidentali se întâlnesc duminică şi luni la Summitul G7 – din care preşedintele rus Vladimir Putin a fost exlus -, iar agresiunea rusă urmează să fie unul dintre subiectele importante. Carter urmează să se întâlnească vineri, în Germania, cu oficiali militari şi agenţi diplomatici americani pentru a planifica strategia de răspuns faţă de intervenţia Rusiei în Ucraina şi pentru a da asigurări aliaţilor în privinţa Moscovei. Problema tratatului nu se află pe agenda lui Carter, însă asistenţi de-ai săi au declarat că ar putea să fie abordate probleme privind forţa nucleară în regiune.

Statele Unite şi partenerii lor occidentali au încercat să folosească pârghii economice şi diplomatice împotriva lui Putin într-o serie de conflicte, inclusiv cel din Ucraina. Însă ei recunosc că Moscova continuă să joace un rol important în afacerile internaţionale, inclusiv în negocierile privind dosarul nuclear iranian, una dintre priorităţile de politică externă ale lui Obama.

Administraţia are în vedere trei opţiuni în răspunsul militar faţă de încălcarea tratatului rachetelor de către Rusia, şi anume o Apărare care să oprească încălcarea tratatului privind rachetele, opţiunea „contracarării prin forţă”, printr-un atac preventiv vizând rachetele şi „capabilităţi compensatorii de atac”, o opţiune care implică o potenţială recurgere la forţele nucleare.

Unul dintre asistenţii lui Carter în domeniul politicii nucleare, Robert Scher, a declarat în aprilie că o „contracarare prin forţă” înseamnă un potenţial „atac împotriva acestei rachete oriunde s-ar afla în Rusia”. Alt oficial de la Pentagon, Brian McKeon, a declarat în decembrie că această opţiune implică o potenţială staţionarre în Europa a unor rachete de croazieră cu lansare de la sol.

Scher a spus că altă opţiune ar putea consta „nu doar în simpla atacare” a rachetei ruseşti, ci în evaluarea „lucrurilor pe care le considerăm ca prezentând un risc în Rusia”. Hans Kristensen, un expert în armament nuclear de la Federaţia oamenilor de ştiinţă americani, a declarat că acest lucru înseamnă o îmbunătăţire a capacităţii forţelor nucleare sau convenţionale americane cu scopul de a distruge ţinte militare ruseşti, în afară de rachetele suspectate că încalcă Tratatul INF.

Kristensen a declarat că dezbaterea publică a acestor opţiuni reprezintă un „pariu ambiţios” în a-l determina pe Putin să dea înapoi în privinţa INF.

Administraţia Obama a fost relativ reţinută în criticarea în mod public a Rusiei în problema INF. Un oficial de rang înalt din domeniul controlului armamentului de la Departamentul de Stat, Rose Gottemoeller, şi-a exprimat „îngrijorarea foarte puternică” faţă de presupusele încălcări ruseşti. Ea a respins, în decembrie, considerarea tratatului ca „mort”, subliniind că aliaţii Americii se opun, de asemenea, acestei abordări.

Departamentul de Stata declara în iulie că Rusia a testat o rachetă ce încalcă tratatul, care interzice pe termen nelimitat deţinerea, producerea şi testarea de rachete – nucleare dar şi convenţionale – cu raze de acţiune între 500 şi 5.500 de kilometri.

Administraţia nu a spus dacă racheta rusească este nucleară sau convenţională. Însă Carter a declarat, în audierea în vederea confirmării în funcţie, că „încălcarea Tratatului INF de către Rusia este în concordanţă cu strategia sa de a se baza pe arme nucleare pentru a contrabalansa superioritatea convenţională a Statelor Unite şi NATO”.

Multe lucruri în legătură cu acest subiect sunt clasificate, inclusiv evaluarea Pentagonului cu privire la ameninţarea reprezentată de încălcările Rusiei, scrie The Associated Press, care precizează că a primit o parte neclasificată dintr-un raport întocmit de către generalul Martin Dempsey, şeful Statului Major interarme, care examinează armamentul pe care Statele Unite îl pot dezvolta şi mobiliza în cazul depăşirii contrângerilor impuse de INF.

Dempsey a identificat patru astfel de arme care „ar putea ajuta la umplerea golului din capabilitate”.

Între cele patru figurează staţionarea de rachete de croazieră cu lansare de la sol în Europa sau Asia şi rachete balistice cu rază medie de acţiune lansate de la sol, echipate cu tehnologie care să ajusteze traiectoria focosului la revenirea în atmosferă, în timp ce se îndreaptă către ţintă.

Perspectiva întoarcerii rachetelor cu rază medie de acţiune în Europa aminteşte cele mai sumbre zile ale Războiului Rece, când aliaţii NATO ai Washingtonului găzduiau rachete americane cu rază medie de acţiune cu lansare de la sol şi rachete balistice de tip Pershing 2 pentru a contracara rachete sovietice de tip SS-20. Răspunsul Statelor Unite-NATO a declanşat o mişcare de protest în întreaga Europă, urmată de negocieri între Statele Unite şi Rusia care au condus la Tratatul INF, primul care interzice o întreaga clasă de rachete.

Sursă: Mediafax