Tapioca este creată din rădăcinile unui arbust înalt, care creşte în ţările calde. Acesta poartă numele de „manioc” sau „cassava” în engleză, dar este cunoscut şi sub denumirilede „yuca” sau „mandioca”.
Rădăcinile plantei de manioc conţin o treime amidon şi două treimi apă, iar până la a fi pregătită pentru gătit are nevoie de mult timp. Întâi, acestea sunt tăiate şi decojite.
Rădăcinile vor fi, apoi, puse în apă şi lăsate să se înmoaie, pentru trei sau patru zile. Sau pot fi râcâite fără o înmuiere prealabilă. Pasta rezultată va fi gătită şi mâncată sau poate fi uscată şi transformată în făină.
Pentru a face tapioca, rădăcina curăţată este amestecată cu apă curată, apoi lăsată să se usuce în nisip. Boabele ce conţin amidon vor rămâne la fund, iar murdăria este curăţată. Amidonul este adunat şi curăţat, din nou, iar procesul se repetă chiar şi de patru – cinci ori.
Atunci când amidonul este curat, acesta e împrăştiat pe o farfurie de metal, deasupra unui foc mic şi gătit. Totul este amestecat încontinuu, cât timp se află deasupra focului. Pe măsură ce boabele se pregătesc, acestea se lipesc şi formează mici bile imperfecte.
În momentul în care totul este gata, rezultatul devine „tapioca”. Astfel, drumul de la rădăcini până la tapioca, în varianta sa comestibilă, este unul lung! Majoritatea tapiocăi din Europa şi Statele Unite ale Americii provine din Java, Brazilia şi Madagascar.
Boabele de tapioca rămase devin ceea ce în Statele Unite ale Americii poartă denumirea de „făină de tapioca”. Aceasta se foloseşte ca finisaj la hainele de bumbac, pentru a face adezivi fini, pe timbrele poştale şi nu numai.