Zoe Chance de la Universitatea Yale a testat să vadă ce se întâmplă atunci când oamenii se înşeală pe sine.
Mai mulţi studenţi au fost rugaţi să participe la o evaluare în erau testate cunoştinţele de cultură generală şi IQ-ul. Jumătate dintre participanţi au primit o fişă de evaluare care avea, la prima vedere din greşeală, răspunsurile în partea de jos a paginii. Ei au trebuit să reziste tentaţiei de a nu-şi verifica răspunsurile.
Scurtătura de nerezistat
După cum vă aşteptaţi, o parte dintre ei nu s-au putut abţine să trişeze. La nivelul întregului grup care a avut acces la răspunsurile corecte, rezultatele au fost mai bune. Studenţii au fost aleşi la întâmplare. Cercetătorii nu pot evalua dacă o parte dintre ei ar fi ştiut răspunsurile şi fără să trişeze, deci au presupus că rezultatele mai bune s-ar putea datora trişatului sau unor indivizi mai deştepţi.
Întrebarea de care erau interesaţi cercetătorii a fost dacă persoanele care au trişat sunt conştiente de faptul că s-au bazat pe răspunsuri sau dacă ei atribuie succesul testului exclusiv inteligenţei proprii.
Prin urmare, participanţii la studiu au fost rugaţi să prezică felul în care se vor descurca la un al doilea test. Li s-a permis să se uite peste întrebări. Cei din grupul care a trişat au observat că de această dată lipsesc răspunsurile. Cercetătorii au teoretizat că odată ce ar constata absenţa răspunsurilor, grupul ar prezice că se va descurca mai prost la acest test.
Rezultatele au arătat contrariul. Decepţia a câştigat. Persoanele care au trişat au fost mai încrezătoare în abilităţile lor şi s-au aşteptat să performeze cu 10% mai bine la al doilea test. În realitate, ei au avut rezultate mai slabe.
Practic, ei s-au păcălit să creadă că sunt mai buni decât erau. Există anumite beneficii a acestei abordări legate de încrederea de sine. Pe de altă parte, dacă anumite circumstanţe se schimbă, decepţia poate duce la o proastă evaluare a propriilor abilităţi.
Sursă: BBC