În tradiţia populară românească, azi nu sunt îngăduite petreceri şi nu se mănâncă roşii sau pepeni. Iată de ce!

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuită pe 29 august, este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că pe 1 septembrie începe un nou an.

Sărbătorile închinate Sfântului Ioan Botezătorul mai includ zămislirea (23 septembrie), naşterea (24 iunie), Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie).

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

Biserica Ortodoxă a rânduit ca, de Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, să se ţină post, în orice zi a săptămânii ar cădea această sărbătoare, în amintirea celui mai aspru postitor şi zelos propovăduitor al pocăinţei.

Ioan Botezătorul a fost întemniţat de Irod Antipa, fiul regelui Irod cel Mare şi tetrarh al unei părţi din fostul regat herodian (Galileea şi Pereia), deoarece l-a criticat pe acesta pentru că a luat-o în căsătorie pe cumnata Irodiada.

Cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naştere, Irod a cerut ca fiica Irodiadei, Salomeea, să îi danseze. El i-a spus apoi tinerei să îi ceară ce vrea până la jumătate din împărăţie, iar la sfatul mamei sale care îl ura pe sfânt tânăra i-a cerut capul lui Ioan Botezătorul.

În ziua Tăierii Capului lui ioan Botezătorul nu sunt îngăduite căsătorii, petreceri sau alte manifestări mai zgomotoase, fiind o sărbătoare de meditaţie şi de îndreptarea greşelilor.

Istoria Bisericii îl consemnează pe Ioan Botâzătorul ca ultimul mare profet al Vechiului Testament, cel care a făcut trecerea spre perioada Noului Testament. În Scriptură, Sfântul Ioan este înfăţişat drept un mare ascet, îmbrăcat în haină de păr de cămilă, mâncând lăcuste şi miere sălbatică.

În popor există numeroase legende despre Sfântul Ioan Botezătorul. O asemenea legendă îl înfăţişează pe Sfântul Ioan ca pe un singuratic care se refugiază într-o pădure pentru reculegere şi răscumpărarea păcatelor. De aici pleacă uneori, cu crucea în mâna, în lume. Aşa s-a întâlnit cu Iisus.

Într-o altă legendă, Dumnezeu îl îndrăgeşte nespus datorită modului extrem de simplu în care-şi făcea rugăciunea şi tocmai de aceea îl alege să-i boteze fiul.

În zonele de sud ale României se crede că Sfântul Ioan Botezătorul este unul dintre sfinţii cei mai apropiaţi de Dumnezeu, în timp ce bucovinenii îl consideră – alături de Sfântul Neculai – patronul pruncilor, cel ce are grijă ca aceştia să nu moară nebotezaţi.

În tradiţia populară, aceasta zi tristă a Tăierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul era cunoscută ca „Sfântul Ioan cap tăiat”, „Santion de toamnă”, „Crucea mică” sau „Brumăriul”. De asemenea, o datină foarte răspândită pe vremuri presupunea începerea în această zi a unui post special, aproape negru, ce dura aproximativ două săptămâni, pâna la Ziua Crucii (14 septembrie).

În acestă zi, potrivit tradiţiei, este bine să nu se mănânce o serie de alimente a căror formă amintesc de cea a capului, precum roşii, pepeni şi alte fructe şi să nu se bea băuturi de culoare roşie. Unii mănâncă în această zi doar struguri, în timp ce alţii ţin post negru toată ziua.

În lumea tradiţională a satului nu se tăia nimic cu cuţitul, toate alimentele de la masă se rupeau cu mâna. O altă interdicţie era cea a folosirii măturii, care ar deranja liniştea morţilor.

Sursa: Mediafax