Sângele şi suferinţa din spatele comerţului cu diamante

 

Cât de „chic” este să avem diamante?

 

 

Puţine lucruri fac ca banii şi interesul să roiască în jurul lor cu aceiaşi intensitate pe care o au diamantele. Femeile se dau în vânt după ele, iar în cultura actuală, bărbaţii care oferă diamante autentice celor pe care vor să el cucerească sunt văzuţi drept cei mai atrăgători şi doriţi exponenţi ai genului masculin.

 

Dar toată această explozie a diamantelor, alături de educarea şi condiţionarea publicului cumpărător în privinţa valorii discutabile a acestor pietre, căci în fond asta sunt, nişte roci şi nimic mai mult, se datorează industriei de profil, dominată autoritar de către o singură companie, De Beers. Ei sunt cei care au lansat acum câteva decenii criteriile de evaluare a diamentelor, adică claritatea, culoarea, tăietura şi greutatea în carate a acestor roci.

 

Şi tot această companie domină comerţul global cu diamante, comerţ care doar în anul 2005 valora peste 60 miliarde de dolari, conform portatului Blood Diamond Action. Experţii acestui fenomen se întreabă pe bună dreptate, dacă femeile care se entuziasmează la vederea diamantelor autentice, ar mai trăi aceleaşi senzaţii de fericire şi împlinire dacă ar şti câte morţi, sudoare, sânge şi suferinţă au provocat pietrele care le împodobesc trupurile?

 

Diamantele din Africa, căci Continentul Negru este cea mai mare sursă pentur aceste roci, s-au format în trecutul îndepăratat al planetei, în urmă cu 600 milioane-3 miliarde ani. În acel interval de timp, forţele titanice care acţionau la peste 2.000 kilometri în interiorul Terrei, au dus la cristalizarea carbonului. În urmă cu circa un milion de ani, erupţiile vulcanice din Africa au făcut ca lava care conţinea diamante să ajungă mai aproape de scoarţa terestră.

 

 

Însă, odată cu zorii secolului trecut, exploratorii şi prospectorii au descoeprit zăcămintele de diamante din Africa. Ironia goanei care a urmat după diamante, nu putea fi mai stranie. Căci într-adevăr diamantele sunt preţioase, dar se pare că nu sunt deloc atât de rare pe cât am ajuns să credem. Minele din Canada, India, China, scot anual producţii foarte profitabile de diamante.

 

Cu toate acestea, cartelul De Beers care controlează astpzi epste 60% din industria diamantelor, a petrecut ultimele decenii punând la punct campanii de presă de proporţii uluitoare în care vorbeşte despre raritatea acestor geme. Prin urmare, dorinţa pentru diamante n-a fost niciodată la fel de acută ca în prezent, iar industria extractoare şi prelucrătoare prosperă neîncentat în ciuda costurilor uriaşe de transport şi procesare, ţi în ciuda zvonurilor cu privire la exploatarea a mii de oameni nevinovaţi.

 

În ciuda monopolului cartelului în acest domeniu, PR-ul lui De Beers susţine că toate diamantele lor sunt extrase din afara zonelor de conflict din Africa. Forul interanţional World Diamond Council, a fost format în anul 2000 cu scpul de a combate traficul ilegal de diamante africane, având totuşi grijă de bunul mers al acestei industrii, cu atât mai mult cu cât peste 10 milioane de oameni din întreaga lume muncesc în industria extractoare şi prelucrătoare de profil.

 

În aceste condiţii, experţii susţin că afacerile ilegale cu diamante produc miliarde de dolari folosiţi pentru a alimenta războaiele civile şi conflictele intertribale din toată Africa, cu precădere în Sierra Leone, Angola, Liberia, Coasta de Fildeş, Republica Congo. Cel mai adesea grupările înarmate din spatele conflictelor se opun guvernelor legitime şi vor să preia în forţă controlul regiunilor aurifere şi bogate în zăcăminte de diamante.

 

 

Spre exemplu, în Sierra Leone, un grup rebel autointitulat Frontul Unit Revoluţionar a ucis, ameninţat şi chiar a tăiat mâinile minerilor din minele de diamante până prin astfel de acte de teorare, a reuşit să preia controlul minelor respective. Apoi, un grup armat dintr-o regiune vecină, a folosit acelaşi măsuri crude pentru a obţine accesul la mine.

 

După acest tipar, grupările teroriste au ajuns să terorizeze întreaga ţară până la punctul în care oamenii şi-au părăsit casele şi au fugit peste graniţă. Per total, războiul diamantelor din această ţară a dus la peste 75.000 de morţi, 20.000 de victime mutilate şi peste 2 milioane de refugiaţi. 

 

 

Când strălucirea unor pietre ajunge să ascundă sîngele…

 

 

Conform unui reportaj produs de National Geographic, peste 4 milioane de oameni au murit în anul 2002 în toată Africa, din cauza războaielor diamantelor. Încă din anul 1990, organizaţiile pentur dreptuile omului atrăgeau atenţia asupra riscului de genocid strâns legat de continuarea activităţilor de minerit. 

 

Conform unui studiu întreprins de cartelul De Beers, circa 99,8% din diamantele scoase anual la vânzare provin din zone lipsite de conflicte şi au un traseu care paote fi urmărit şi verificat. Criticii programului Kimberley Process, pus la cale de 70 de state, susţin totuşi că programul acesta nu previne aşa numita „spălare de diamante”, un procedeu prin care diamantele provenite din zone de război sau în urma exploatării crunte a oamenilor, nu pot fi introduse în circuitul oficial de comercializare drept „diamante paşnice”.

 

De fapt, atât Naţiunile Unite, cât şi SUA, au dat publicităţii rapoarte oficiale încă din anul 2006, rapoarte din care reiese că o cantiate de diamante în valoare de 23 milioane dolari a fost scoasă din Coasta de Fildeş şi vândute drept diamante din surse legitime.

Aceasta în condiţiile în care din Africa se exploatează anual 60% din diamantele extrase pe plan global, şi există surse alternative.

 

Spre exemplu, nu toate minele diamantifere de aici sunt conduse de guverne sau grupări militare fără scrupule. Economia Botswanei înfloreşte pe baza exploatării diamantelor de către stat. La nivelul anului 1999, această ţară era considerată ţara cu cea mai rapidă creştere economică din lume. Iar dacă în anul 1966, Botswana era printre cele mai sărace ţări din lume, astăzi se detaşează între toate statele africane.

 

 

Subiectul tragediilor provocate de exploatarea oamenilor pentru diamante a fost lansat odată cu pelicula „Blood Diamond”, cu actorul Leonardo DiCaprio în rolul principal. Cu toate că este un film deosebit de dur, experţii în domeniu, susţin că această producţie hollywoodiană este blândă şi chiar cosmetizată comparativ cu realitatea.

 

În mod firesc, industria diamantelor a ieşit în apărarea sa odată cu lansarea filmului respectiv. Firmele de profil au declarat în cor că imediat după adoptarea programului comun Kimberley Process, situaţia s-ar fi înbunătăţit cu mult faţă de ce era prezentat în film. The World Diamond Council a lansat o campanie media pentru detensionarea situaţiei, campanie în care acest trust internaţional a investit peste 15 milioane dolari. PR-ul campaniei a vizat două mari aspecte, primul: situaţia a fost mult exagerată în film, şi doi, în perioada în care a fost lansat filmul situaţia se îmbunătăţise deja.

 

Nu se ştie dacă într-adevăr campania media a fost eficientă, sau situaţia s-a îmbunătăţit într-adevăr, cifrele vorbesc despre o adevărată înflorire a vînzărilor de diamante la scurt timp după lansarea filmului. Paradoxal, cum sunt multe în lumea noastră, chiar şi cei mai acerbi critici ai comerţului sângeros cu diamante, sunt nevoiţi să declare că o eventuală prăbuşire a industriei diamantelor va duce la efecte mai dramatice asupra populaţiei sărace din Africa, chiar comparativ cu violenţele legate de minerit.

 

 

Bunăoară, în anul 2005, o Sierra Leone proaspăt răvăşită în urma războaielor civile începea să-şi revină economic pe baza sumei de 142 milioane dolari încasată în urma vânzării de diamante. Cu toate acestea, chiar şi la ora actuală regiuni întinse din Coasta de Fildeş şi Republica Congo suferă cumplit din cauza „baronilor locali ai diamantelor”. Organizaţii precum Amnesty International protestează şi fac presiuni în zadar pentru ca guvernele ţărilor din Kimberley Process să comercialize diamante din afara zonelor de conflict.

 

Diamantele respective sunt cumpărate de la căpeteniile clanurilor războinicesau ale organizaţiilor rebele la sume mult mai mici decât cele rezultate în urma forării, extragerii şi procesării diamantelor dintr-o ţară sigur. Banii nu au miros nici dacă sunt acoperiţi de sânge. La fel şi diamantele…