Labirintul luptei pentru putere
Pentru a înţelege mai clar poziţiile de putere în lupta pentru tron trebuie să ne amintim că societatea medievală europeană a fost una prin definiţie feudală. Regii medievali aveau pe atunci putere absolută în propriul regat. Orice rege din acele vremuri trebuia să-şi conducă trupele pe câmpul de luptă, unde uneori aceştia era ucişi, răniţi sau capturaţi. Mulţi regi medievali nu-şi puteau asigura ascendenţa propriei familii decât în momentul în care li se năştea un moştenitor de sex masculin. Cu toate acestea, în ciuda vieţii zbuciumate şi plină de neprevăzut, o serie de capete încoronate s-au remarcat ca patroni ai artelor frumoase, literaturii, arhitecturii şi cunoaşterii.
Un rege medieval ajungea pe tron în doar două situaţii: prin dreptul moştenit de întâi născut al tatălui său sau prin cucerirea tronului şi puterii cu ajutorul armelor. Cum următorul pe lista la tron era fratele mai mic, între fraţi izbucneau deseori lupte necruţătoare pentru putere. Femeile ajungeau foarte rar regine în perioada medievală, iar când se întâmpla acest lucru, femeia deţinea puterea absolută pentru o scurtă perioadă de timp, încheiată imediat după ce se căsătorea cu viitorul rege suprem. Dacă regele murea în timp ce întâiul său născut era doar un copil, la conducerea regatului se succeda un regent care suplinea locul de rege până în momentul în care tânărul prinţ ajungea îndeajuns de matur pentru a moşteni tronul de drept care i se cuvenea conform regulilor şi legilor timpului. Uneori, funcţia de regent era deţinută de regina mamă a viitorului rege, dar cel mai adesea se erijau în acest rol, fratele sau unchiul regelui decedat. Nu de puţine ori tronul era luat prin forţă şi violenţă, fie de un rege invadator sau de un nobil îndeajuns de puternic pentru a se încumeta pentru o astfel de mişcare mai mult decât îndrăzneaţă.
Odată ce tronul era câştigat, prima grijă a noului suveran consta în neutralizarea tuturor persoanelor care făceau parte din vechea conducere sau din familia fostului rege. Proprietăţile şi bunurile acestora erau confiscate şi redistribuite nobililor din noua pătură conducătoare din anturajul regelui. Oricine era măcar suspectat de complot pentru înlăturarea unui rege era catalogat pe loc drept trădător, după care era închis sau exilat în cele mai fericite cazuri. De obicei era judecat pe loc şi condamnat la moarte. Credinţa şi fidelitatea erau asigurate prin jurăminte publice, iar nobilii care le încălcau erau vinovaţi de una dintre cele mai groaznice infracţiuni medievale: trădare complot în vederea răsturnării regelui. Pedepsele erau cumplite…
Alaiul şi suita regelui erau alcătuitu întotdeauna din cei mai apropiaţi oameni ai săi, membrii propriei familii, prietenii apropiaţi, sfătuitorii de rang înalt, alături de cei mai puternici şi influenţi nobili din regat.
Familia regală era considerată inima statului respectiv şi era alcătuită din rege, regină, prinţi şi prinţese, fraţii şi surorile regelui şi reginei, precum şi o adevărată armată de unchi, veri şi mătuşi. Căsătoriile urmăreau întodeauna alianţe politice plus câştiguri financiare şi nu erau făcute niciodată din dragoste. Întronările viitorilor regi erau făcute deseori încă de când aceştia erau în leagăn, pentru a se reasigura astfel succesiunea la tron. Câteodată, noul monarh uzurpator care ucidea regele sau îl izgonea obişnuia să se căsătorească cu regina acestuia pentru a-şi reasigura astfel legitimitatea la tron. Femeile din stirpea regală, regine sau prinţese, erau folosite în scop politic, fiind deseori obligate să se căsătorească cu regi sau nobili străini pentru a se întări astfel alianţele politice. Acest fenomen avea loc încă de când prinţesele erau nişte copile… Divorţul era foarte rar, şi avea loc numai atunci când regina nu putea aduce pe lume nici măcar un singur copil. De fapt, aducerea pe lume a unui moştenitor de sex masculin era cea mai importantă şi, de multe ori, singura îndatorire a unei regine.
Tronul de Fier şi legendele sale
Cu siguranţă cel mai important obiect din saga TV Urzeala tronurilor, acest tron a fost la originile sale scaunul tuturor regilor din Cele Şapte Regate, fiind utilizat în serial ca simbol neştirbit al autorităţii şi puterii regale. Regii îşi primeau audienţele şi împărţeau dreptatea din acest scaun rece şi dur, ornat cu nenumărate muchii şi lame tăioase. Tronul de Fier a fost construit de către Aegon I Targaryen, nimeni altul decât primul rege al celor Şapte Regate. Aegon Cuceritorul, cum i se mai spunea acestui mare rege din serial, a ordonat supuşilor săi ca tronul să-i fie făurit din săbiile predate în semn de pace de către foştii duşmani. Se presupune că pentru construirea lui, fierarii regelui au folosit peste o mie de săbii topite în flăcările suflate de dragonul Balerion the Black Dread. Pentru a-l termina, fierarii au avut nevoie de 59 de zile în care ciocanele şi nicovalele au vuit neîncetat.
Din acest motiv, tronul are forma unui obiect monstruos, rece şi terifiant, alcătuit din lame de săbii chircite şi răsucite. Este un tron pur şi simplu inconfortabil, regele Aegon Întâiul l-a vrut astfel construit, pentru ca niciunul dintre viitori regi să nu stea uşor pe el, ci mereu să fie alert şi pregătit pentru orice primejdie. Regele Aerys II Targaryen cel Nebun se tăia întotdeauna când se aşeza în el şi se spune că acest tron nemaivăzut a ucis mai mulţi oameni. Încă de la construirea castelului Turnul Roşu, Tronul de Fier a fost aşezat pe o platformă înaltă din Sala Tronului. În mod normal, războinicii din garda regală erau grupaţi în jurul său. În timpul domniilor regilor din dinastia Targaryen, tronul era împodobit cu craniile propriilor dragoni. Sala Tronului a fost martora unor evenimente importante, precum uciderea regilor Maegor I Targaryen şi Aerys II Targaryen, execuţiile lui Richard şi Brandon Stark, în timp ce acesta se înfrupta la propria-i nuntă. Tronul din apreciatul serial TV este un obiect unic în istoria filmelor de profil. Original, periculos şi interesant, acest atribut regal a fost martorul tăcut a nenumărate intrigi şi conflicte în lupta pentru alegerea suveranului demn să domnească aşezat inconfortabil în el.