Declaraţie controversată: alăptarea nu e neapărat mai bună decât hrănirea cu biberonul, susţine un om de ştiinţă

O comparaţie între fraţi hrăniţi în mod diferit – unii alăptaţi, alţii hrăniţi cu „lapte praf”, dat cu biberonul – sugerează că alăptarea nu ar fi superioară laptelui din perspectiva sănătăţii pe termen lung a copilului.

Dr. Cynthia Colen spune că studiul ei nu are scopul de a submina ideile actuale, dar ar putea preveni stigmatizarea de către societate a mamelor care nu pot alăpta.

• Kim Jong Un a avertizat că țara sa nu a fost niciodată mai aproape de un…
• Într-un celebru oraș antivaccinist, malaria face ravagii printre copii

Cei care promovează ideea că laptele matern este soluţia optimă pentru hrănirea copilului susţin că alăptarea micşorează riscul apariţiei, la copii, a unei serii întregi de boli: obezitate, alergii, astm, diabet.

În schimb, cercetările dr. Colen sugerează altceva: copiii alăptaţi nu au nepărat o sănătate mai bună şi rezultate şcolare mai bune decât cei hrăniţi cu biberonul. 

Specialistul susţine că multe dintre studiile care scoteau în în evidenţă beneficiile alăptării nu erau obiective în anumite aspecte, că nu ţineau seama, în calculele statistice, de alţi factori, precum etnia, vârsta, venitul familiei, faptul că mama lucra sau nu – lucruri despre care se ştie că afectează atât alăptarea, cât şi aspecte ale sănătăţii copiilor.

„Mamele cu resurse mai mari”, spune ea, „cu nivel mai înalt de educaţie, venituri mai mari şi un program zilnic mai flexibil prezintă o probabilitate mai mare de a-şi alăpta copiii şi îi alăptează pe perioade mai lungi de timp.”

„Nu spun că alăptarea nu ar fi benefică, mai ales pentru îmbunătăţirea stării de nutriţie şi a imunităţii la nou-născuţi. 

Dar, dacă vrem într-adevăr să îmbunătăţim sănătatea mamelor şi a copiilor, hai să ne concentrăm pe lucrurile care chiar îmbunătăţesc imunitatea şi nutriţia pe termen lung, cum ar fi creşe subvenţionate, politici mai bune în ceea ce priveşte concediile de maternitate şi mai multe oportunităţi de angajare pentru mamele cu venituri mici.”

Dr. Colen a folosit, în studiul ei, date dintr-un studiu longitudinal amplu, National Longitudinal Survey of Youth, luând în calcul un eşantion reprezentativ de bărbaţi şi femei, din generaţia anului 1979.

În total, a analizat 8.237 de copii, printre care se găseau şi 1.773 de perechi de fraţi dintre care unul fusese alăptat, iar celălalt hrănit cu biberonul.

Cercetătorii au examinat existenţa obezităţii, a astmului, a hiperactivităţii, indicele de masă corporală (IMC), ataşamentul faţă de părinţi şi comportametnul acestora, precum şi scorurile care indicau inteligenţa şi rezultatele şcolare în ceea ce priveşte vocabularul, citirea, matematica şi capacitatea copiilor de a-şi rezolva singuri temele. 

Comparând familiile îmtre ele, s-a constatat că alăptarea era asociată cu scoruri mai bune în ceea ce priveşte IMC, hiperactivitatea, obezitatea, matematica, citirea, vocabularul, reamintirea numerelor, capacitatea de a rezolva temele.

Totuşi, când cercetarea a fost restrânsă la perechile de fraţi hrăniţi în mod diferit, dar crescuţi în aceeaşi familie, nu au mai apărut diferenţe semnificative între cei hrăniţi cu biberonul şi cei alăptaţi, la 10 scoruri privind capacităţile şi starea de sănătate.

Acest lucru arată că nu alăptarea este factorul principal care duce la apariţia diferenţelor; cercetătorii cred că faptul că unii copii se descurcau mai bine şi aveau o sănătate mai bună se datora altor elemente, precum statutul socioeconomic.

Surprinzător, rezultatle sugerează şi că acei copii care au fost alăptaţi ar avea un risc crescut de a se îmbolnăvi de astm; totuşi, rezultatele s-ar putea datora faptului că au fost luate în calcul persoanele care spuneau că suferă de astm, mai degrabă decât cele diagnosticate ”oficial” ca atare, de către un medic.

Legat de studiul condus de ea, dr. Colen a declarat: „În loc să comparăm familiile între ele, noi am comparat copii din aceeaşi familie, luând în calcul toate acele elemente – măsurate sau nu – care diferă de la o familie la alta, precum educaţia părinţilor, venitul familiei şi rasa/etnia.”

„Dacă alăptarea nu are impactul pe care credeam că îl are asupra vieţii copilului, însemnă că, deşi e foarte importantă, noi trebuie de fapt să ne concentrăm asupra altor lucruri. Trebuie să luăm considerare calitatea şcolii, modul în care locuiesc familiile şi slujbele pe care le au părinţii în perioada de creştere a copiilor. Trebuie să fim mult mai atenţi la ceea ce se întâmplă în primul an de viaţă al copilului şi să înţelegem că alăptarea poate fi foarte dificilă, chiar imposibilă, pentru anumite grupuri de femei.”

„În loc să dăm vina pe ele, haideţi să fim mai realişti când e vorba despre lucrurile care sunt un rezultat al alăptării şi cele nu sunt. ”

Sursa: Mail Online