Associated Press a vorbit cu profesorul în medicină Claude Piantadosi, de la Universitatea Duke, expert în tehnici de supravieţuire. El spune ce şanse ar fi avut cu adevărat pescarul să reziste în acele condiţii.
Principala problemă în cazul unui naufragiu este rezerva de apă şi mâncare. Omul poate trăi 4 zile fără apă şi 5-6 săptămâni fără hrană. Însă este posibil ca Jose să fi avut la acces la apă potabilă, pentru că în Pacific plouă destul de des, explică medicul.
În plus, umbra este esenţială, iar pescarul avea o barcă acoperită, prin urmare se putea adăposti ca să scape de razele soarelui, care l-ar fi deshibratat mai repede.
Referitor la explicaţiile lui Alvarenga, care spune că s-a hrănit cu peşte şi ţestoase, medicul crede că ar fi fost foarte dificil să le prindă cu mâinile goale. Însă sângele păsărilor ar fi fost într-adevăr o sursă de hidratare, în lipsa apei.
Dacă pescarul a mâncat carne crudă, aşa cum susţine, aceasta ar fi fost o importantă sursă de vitamina C, deci este explicabil că nu a făcut scorbut. Marinarii făceau această boală pentru că ei consumau carne conservată, nu proaspătă.
În plus, Jose era un bărbat gras înainte de naufragiu, iar grăsimea corporală a fost un mare avantaj pentru el, asigurându-i energia mult timp.
Faptul că şi atunci când a fost găsit pescarul părea să fie plinuţ şi balonat nu înseamnă că nu suferea de malnutriţie, spune medicul. Uneori, balonarea este prima reacţie a organismului la lipsa de proteine şi minerale.
Claude Piantadosi crede că povestea lui Jose este plauzibilă, însă bărbatul va avea nevoie de mai multe săptămâni să-şi revină după aceasta aventură.
Sursa: Business Insider