Planeta şobolanilor uriaşi: în viitor, vom împărţi Pământul cu rozătoare monstruoase, crede un om de ştiinţă

Dr. Jan Zalasiewicz, de la  Departamentul de Geologie al Universităţii din Leicester, sugerează că ar fi bine să ne învăţăm cu prezenţa acestor rozătoare în jurul nostru, căci este probabil ca influenţa lor globală să crească în viitor.

„Şobolanii sunt unul dintre cele mai bune exemple de specie pe care noi am ajutat-o să se răspândească prin lume şi care s-a adaptat cu succes la multe medii de viaţăă noi în care a ajuns”, spune dr. Zalasiewicz.

• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”
• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție

Şobolanii, explică el, se găsesc în prezent pe multe, dacă nu cumva pe majoritatea insulelor lumii, iar odată ajunşi acolo, s-au dovedit extraordinar de greu de eradicat. Practic, s-au instalat acolo definitiv şi, odată stabiliţi, au eliminat, datorită competiţiei pentru resurse, multe dintre speciile native.

„Ca rezultat”, spune specialistul, „ecospaţiul a rămas gol, iar şobolanii au şanse favorabile de a ocupa o mare parte a lui, în viitorul la scară geologică.”

Pe măsură ce şobolanii umplu ecospaţiul rămas fi prin dispariţia altor specii de mamifere, ei ar putea,  la fel ca alte specii, să sufere diferite adaptări evolutive. Unul dintre fenomenele care pot surveni în asemenea cazuri este  gigantismul – creşterea taliei animalelor, ca adaptare la mediul de viaţă, iar dr. Zalasiewicz crede că şobolanii nu sunt o excepţie. Ca urmare, şobolanii ar putea ajunge la fel de mari precum capibara (o specie sud-americană care este, în prezent, cel mai mare rozător, putând ajunge la peste 1 metru lungime şi având o greutate medie de 50 kg, deşi pot ajunge şi la 80 kg).

Dr. Zalasiewicz compară situaţia cu cea din Cretacic, când mamiferele erau de mici dimensiuni, deoarece existau multe specii de dinozauri mari, care ocupau multe nişe ecologice şi consumau o mare parte a resurselor. Odată cu dispariţia dinozaurilor, la sfârşitul Cretacicului, mamiferele au început să se diversifice şi să crească în dimensiuni, ocupând nişele ecologice care aparţinuseră anterior marilor dinozauri. Ca urmare a acestui fenomen, au apărut specii de mamifere mari, chiar uriaşe.

Dr. Zalasiewicz crede că, dacă ecospaţiul (totalitatea nişelor ecologice) ar rămâne îndeajuns de gol, prin dispariţia altor specii, şobolanii ar putea ajunge chiar mai mari decât capibara.

Cel mai mare rozător cunoscut până în prezent este o specie extinctă, denumită Josephoartegasia monesi, de  mărimea unui taur şi care cântărea o tonă.

Creşterea taliei nu ar fi singura adaptare care e posibil să survină în cauză şobolanilor; în timp, ei ar putea prezenta şi alte adaptări evolutive, sugerează dr. Zalasiewicz.

E la fel de posibil ca evoluţia să meargă în sensul reducerii taliei, animalele devenid mai mici – totul depinde de împrejurările particulare şi de presiunile la care care vor fi supuşi din partea selecţiei naturale.

„Fiecare insulă pe care există în prezent şobolani este, de fapt, un laborator în care se desfăşoară evoluţia şi fiecare va produce rezultate diferite. Astfel, vor putea exista în viitor şobolani subţiratici, şobolani graşi, şobolani lenţi şi greoi sau rapizi şi feroce, prababail chiar şobolani acvatici şi aşa mai departe. Şi alte animale ar putea urma acelaşi drum – pisicile domestice, iepurii, caprele şi altele.”

Deşi dr. Zalasiewicz admite că este dificil să prevadă exact ce se va întâmpla în viitor, bănuieşte că şobolanii vor juca un rol principal în viitorul planetei Pământ şi că, odată cu trecerea timpului, vor da naştere unor urmaşi cu totul remarcabili. 

Sursa: Science Daily