Modelul ia în considerare mai mulţi factori importanţi ce pot prezice cât de uşor poate fi adus pe lume un copil, inclusiv forma corpului mamei şi poziţia copilului.
Inventat de oamenii de ştiinţă de la University of East Anglia, programul oferă predicţii personalizate, în funcţie de caracteristicile fiecărei sarcini.
Proiectul a fost prezentat şi în România, la o conferinţă internaţională organizată anul acesta, în luna noiembrie, la Iaşi – International Conference on E-Health and Bioengineering.
„Creăm o simulare performantă a naşterii folosind imagini 3-D pentru a simula secvenţa de mişcări care au loc pe măsură ce copilul coboară prin pelvis în timpul travaliului. Utilizatorii vor putea introduce datele lor anatomice importante, precum mărimea şi forma pelvisului mamei şi mărimea capului şi a torsului copilului. Astfel, veţi putea stabili diferite scenarii posibile, pentru mamă şi copil”, a explicat, cu ocazia prezentării, dr. Rudy Lapeer, conducătorul proiectului.
Programul de simulare va folosi date obţinute prin ecografie pentru a creea un model geometric tridimensional al capului şi corpului copilului, precum şi al corpului şi pelvisului mamei.
Programul ţine seama şi de forţa cu care mama „împinge” în timpul travaliului şi creează chiar modelul unei mâini a unei „moaşe virtuale”, ce poate interacţiona cu capul copilului.
Personalizând programul în funcţie de particularităţile fiecărei sarcini, medicii şi moaşele pot să prevadă cum se va desfăşura fiecare naştere, cu mult înainte ca aceasta să înceapă. De exemplu, se poate prevedea dacă umerii bebeluşului vor rămâne blocaţi sau dacă vor surveni alte complicaţii, putând să se decidă în avans dacă va fi nevoie de o operaţie cezariană şi să i se facă gravidei recomandări în acest sens, pentru a evita problemele grave.
Simulatorul poate fi folosit, de asemenea, pentru pregătirea profesională a moaşelor. În prezent, acestea învaţă urmărind materiale video ce prezintă actul naşterii ori folosind manechine, dar niciuna dintre aceste metode nu arată mişcările copilului în interiorul corpului mamei.
Cercetătorii speră să îmbunătăţească modelul, adăugând noi elemente care ar putea influenţa mersul naşterii, precum mişcările pelvisului mamei şi mişcările fătului însuşi, pentru a simula cât mai bine complexitatea procesului naşterii.
Sursa: Mail Online