E prea târziu ca să le oprim? Meduzele invadează oceanul şi pun în pericol economia şi vieţile oamenilor

Specialiştii afirmă că meduzele s-ar putea dovedi mult mai periculoase decât se crezuse, devenind o ameninţare serioasă la adresa vieţii oamenilor, provocând haos în ecosistemele oceanice şi producând pagube economice majore. Iar unii dintre experţi se întreabă dacă nu cumva este prea târziu pentru a lua măsuri care să oprească fenomenul.

Un studiu realizat de University of British Columbia din Canada a arătat că populaţia de meduze a crescut în 62% dintre zonele analizate, incluzând regiuni din estul Asiei, Marea Neagră, Hawaii şi Antarctica.

• Al doilea vaccin împotriva variolei maimuței, aprobat de OMS
• Chatbotul Google Gemini a primit o funcție de „memorie”

Una dintre speciile implicate este Aurelia aurita, care trăieşte şi în Marea Neagră şi este cunoscută la noi sub numele de meduza de apă rece. Meduze din această specie au provocat în urmă cu câteva zile blocarea ţevilor de admisie a apei pentru răcirea unui reactor la centrala nucleară Oskarshamn din Suedia, problemă ce a necesitat închiderea pentru câteva zile a reactorului. Centrala nucleară suedeză a mai avut o problemă asemănătoare şi în anul 2005, iar incidente similare au avut loc şi la alte centrale atomice din lume.
Care este cauza acestei înmulţiri masive a meduzelor în mări şi oceane? Foarte probabil, activitatea umană, spun specialiştii.

Până de curând, mecanismele naturale ce acţionau în ecosistemele complexe ale oceanelor menţineau echilibrul între specii şi nu permiteau înmulţirea excesivă a meduzelor. Influenţa omului, însă, a perturbat aceste mecanisme reglatoare, ducând la explozia populaţională a meduzelor.

De exemplu, printre puţinii prădători naturali ai meduzelor se numără ţestoasele marine; or, numărul acestora scade accelerat. Pungile de plastic din oceane, uneltele de pescuit, adunarea de către oameni a ouălor depuse pe plaje – toate constituie factori care duc la declinul ţestoaselor marine.

Suprapescuitul decimează populaţiile unor peşti care concurau cu meduzele pentru hrană şi se  crede că acest fenomen ar fi dus la înmulţirea masivă a meduzelor în Africa de Sud.

Meduzele folosesc, de asemenea, deşeurile industriale solide, aruncate în apă, ca locuri de înmulţire.

După părerea lui Lisa-ann Gershwin, autoare a cărţii  „Stung! On Jellyfish and the Future of the Oceans”, mare parte din succesul reproductiv al acestui grup de animale (care cuprinde peste 1000 de specii) se datorează varietăţii de mecanisme de înmulţire pe care le prezintă diversele meduze în ciclul lor de viaţă; multe specii se pot înmulţi atât sexuat, cât şi asexuat şi se pot autofecunda.

Meduzele din genul Mnemiopsis, de pildă, pot depune ouă la vârsta de numai 13 zile, fără a avea nevoie de un partener de împerechere; depun câte 10.000 de ouă pe zi, pot mânca o cantitate de hrană de 10 ori cât propria greutate şi îşi dublează mărimea în fiecare zi.

O altă specie, meduza „zombi”, este, s-ar putea spune, nemuritoare: periodic, din celule desprinse din ea se formează noi meduze, procesul având loc în doar 5 zile.

Nimeni nu ştie unde se va ajunge, dar consecinţele înmulţirii explozive a meduzelor ar putea deveni permanente; Lisa-ann Gershwin crede că le-am lăsat să ajungă prea departe, fără să ne dăm seama în ce moment lucrurile au devenit ireversbile.

Sursa: Mail Online