LISTA TORŢIONARILOR. Ion Ficior, al doilea călău, acuzat de genocid. Locul în care deţinuţilor morţi de foame li se aruncau „organele pe jos” şi erau îngropaţi în gropi comune

Gândul în parteneriat cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) prezintă astăzi profilul complet al celui de al doilea torţionar comunist identificat de autorităţi. Este vorba despre Ion Ficior, cel care a condus în perioada 1960-1963 lagărul de deţinuţi politici de la Periprava din Delta Dunării. Pe numele său IICCMER a depus o plângere penală pentru genocid. Documentele oficiale trimise la Parchetul General arată că sub mandatul lui Ficior în penitenciarul de la Periprava au murit 103 deţinuţi, iar mare parte dintre ei au murit de foame. Supravieţuitorii lui Ficior au declarat pentru gândul că la Periprava ar exista o groapă comună. Până acum nici o instituţie a statului nu a verificat aceste informaţii. IICCMER a deschis un şantier arheologic pentru a confirma existenţa acestei gropi comune.

Citeşte şi:

• Kim Jong Un a avertizat că țara sa nu a fost niciodată mai aproape de un…
• Într-un celebru oraș antivaccinist, malaria face ravagii printre copii

Organul torţionarului din noi. Schimbaţi manualele de istorie şi creşteţi pensia, dacă nu o puteţi tăia

Interviu cu torţionarul Ion Ficior, fostul comandant de la Periprava

Mărturii ale supravieţuitorilor din lagărul de la Periprava

Mărturii ale foştilor gardieni ai lagărului condus de Ficior

Reportaj de la Periprava unde s-a deschis un şantier arheolgic pentru identificarea gropilor comune

De la bun început vă spunem că este o investigaţie complexă, dar credem că merită să parcurgeţi reportajele pe care gândul vi le prezintă astăzi. Istoria României nu este numai cea pe care am învăţat-o în şcoală. Această faţă a ei, pe care astăzi v-o supunem atenţiei este prea puţin cunoscută. Veţi vedea mai jos dovezile istorice strânse împotriva lui Ficior, dar şi mărturiile cutremurătoare ale supravieţuitorilor. Poate că una dintre cele mai puternice amintiri o are domnul Caius Muţiu, care a fost închis 4 ani la Periprava. Este menţionată şi în titlul acestui articol şi puteţi CITI AICI, în cea de-a doua parte a reportajului. Veţi vedea şi locul în care a început o acţiune fără precedent în România de după ’89, deschiderea unui şantier arheologic pentru identificarea gropilor comune de la Periprava. Acest lucru trebuia făcut, există mărturiile oamenilor care au trecut prin regimul de teroare de acolo şi au văzut cum cadavrele deţinuţilor, morţi de foame erau aruncate la întâmplare. Reportajele despre torţionarii în viaţă pe care IICCMER i-a identificat, iar gândul i-a găsit, intervievat, vor fi postate pe această platformă multimedia ce va rămâne activă şi pe care vor fi adăugate noi dosare pe măsură ce ele merg către anchetatori. Îi puteţi vedea pe cei care au lucrat la acest proiect la finalul articolului.

Pe această platformă găsiţi şi un interviu de aproape două ore acordat gândul, în care torţionarul Ficior se apără, respingând toate acuzaţiile probate cu acte ce au valoare juridică, dar şi cum, acelaşi personaj, lăsă să se înţeleagă că zecile de mărturii ale supravieţuitorilor sunt fabulaţii. Interesant este momentul, şi vă recomandăm să vizionaţi interviul video, în care Ficior este întrebat direct de gropile comune. Nu neagă posibilitatea ca la Periprava să existe o groapă comună. Iar despre cei 103 morţi fostul comandat a avut o explicaţie simplă: ”Au murit de bătrâneţe”.

Ion Ficior este al doilea „călău comunist” pe numele căruia IICCMER a depus plângere la Parchetul General. Primul este Alexandru Vişinescu, fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat, acuzat oficial de genocid.

CITEŞTE AICI DOSARUL COMPLET AL CAZULUI VIŞINESCU

Acum, torţionarul Ficior este preşedintele asociaţiei de locatari a unui bloc din zona Gării de Nord. Locuieşte într-un apartament de 4 camere. Are o pensie de 5.100 de lei. L-am întâlnit într-o zi de vineri, după ce am publicat profilul torţionarului Vişinescu. Cât timp am negociat cu el interviul video, ne-a povestit despre Vişinescu că era arogant. Ficior a relatat şi că în anii trecuţi toţi foştii comandanţi de penitenciare comuniste se întâlneau la un fel de bal organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Ne spune că Vişinescu nu participa la întruniri şi că torţionarul de la Râmnicu Sărat era cu nasul pe sus încă din anii `50.

Fostul torţionar Ficior este preocupat de cheltuielile blocului pe care îl administrează. Merge constant în instanţe unde are procese cu locatarii rău-platnici. Locuinţa sa este mobilată cu mobilă veche dar în sufragerie are un imens Televizor LCD. Pe noptieră ţine o Biblie. Se laudă că este credincios baptist practicant.

Acum colonelul Ficior este declarat oficial de IICCMER drept torţionar comunist. Pe numele său Institutul a depus o plângere penală în care este acuzat de genocid. IICCMER susţine că regimul de exterminare dictat de superiori şi pus în aplicare de colonelul Ficior este caracterizat prin lipsa hranei, lipsa medicamentelor şi îngrijirilor medicale, programul infernal de muncă, pedepsele aplicate pentru aşa-zisele abateri de la regulament şi rata deceselor.

Povestea celor 103 deţinuţi morţi în mandatul Ficior

Peste 40 de victime ale regimului comunist trăiesc şi au fost martorii grozăviilor comise de comandantul Ficior. Mărturiile lor vorbesc dincolo de morţi şi bătăi, de existenţa unei adevărate gropi comune. Până acum nici o instituţie publică nu a verificat existenţa unor asemenea tratamente barbare. IICCMER a deschis la Periprava un şantier pentru a confirma existenţa unei gropi comune.

FOTO: Ion Mihalache, gardian Periprava

În perioada 1958-1963 când la conducerea lagărului Periprava a fost torţionarul Ficior, iniţial ca locţiitor şi ulterior comandant, la primăria din localitate au fost înregistrate 103 decese. Aceşti morţi au provenit toţi de la lagărul condus de Ficior. O statistică a IICCMER arată că în perioda decembrie `59 – iunie `60 au decedat 44 de deţinuţi. O umbră de îndoială asupra modului în care morţii de la penitenciar erau raportaţi în documentele oficiale rezultă şi din faptul că uneori ofiţerii raportau câte trei sau patru decese în aceeaşi zi.

Pe lângă testimonialele deţinuţilor politici în viaţă, rata mare a mortalităţii de la Periprava a fost confirmată pentru gândul chiar de către foştii gardieni ai închisorii. În comuna Periprava din Delta Dunării trăiesc trei dintre foştii gardieni ai penitenciarului. Ion Mihalache a activat la Priprava în perioada `57-`63, care s-a suprapus cu cea când comandant a fost Ion Ficior. ”Poate mureau, unu, doi, trei pe săptămână. Se mai îmbolnăveau. Ce, în viaţa civilă nu moare lumea? Eu nu pot să justific de ce mureau”, explică Ion Mihalache

Caius Muţiu fost deţinut politic îşi aminteşte de iarna cumplită din ‘59-’60, când jumătate din deţinuţii politici de la Grind au decedat. Spune că erau în jur de 550-570. “La Grind, în iarna aceea, erau barăci mari în care stăteam cu sutele. În baraca noastră eram 570. Am ieşit din iarnă doar jumătate dintre noi; ceilalţi au murit, din cauza frigului şi al mâncării sub orice critică. Cu toţii eram înformetaţi dincolo de orice limită”, spune Muţiu.

Foto: Caius Muţiu- deţinut politic

Pe majoritatea certificatelor de deces se menţionează la cauzele morţii caşexia sau distrofie. Caşexia în termeni medicali înseamnă pierderea masivă în greutate cu efecte ireversibile care are drept cauze înfometarea. Un astfel de diagnostic este în concordanţă cu măturiile foştilor deţinuţi care spuneau că la Periprava erau înformetaţi sistematic.

O statistică oficială arată că din cele 103 de decese înregistrare oficial 53 au fost consemnat în anul 1960 când Ficior era deja comandant plin al lagărului. 

Groapa comună din cimitirul lipovenilor: ”Dacă erau 2,3,4, îi aruncau în acelaşi loc”

La fel ca deţinuţii politici care mai trăiesc, Ion Mihalache spune că morţii erau îngropaţi fără preot, fără cruci, câte doi- trei în aceeaşi groapă. ”Am văzut morţii. Seara erau duşi cu căruţa şi îngropaţi la Peripava, undeva lângă cimitir. Erau slabi, cum să arate după zece ani de penitenciar. Erau puşi într-un coşciug de stuf, nu de papură. Făceau o groapă şi, dacă erau doi-trei, îi puneau acolo”, relatează Mihalche.

Caius Muţiu, deţinut politic la Periprava spune acelaşi lucru. Îşi aminteşte că gropile pentru morţii coloniei Grind erau distincte faţă de cele în care erau aruncate cadavrele morţilor de la sediul central Periprava.  “Făceau o groapă şi te aruncau în ea. Fără coşciug, fără cruce, fără preot. Dacă erau 2,3,4, îi aruncau în acelaşi loc. Dacă era numai unul, atunci numai pe ăla îl arunca acolo”, a explicat Muţiu.

În cimitirul din comuna Periprava există un perimetru în care nu există nici un fel de cruci şi nici morminte vizibile. Practic un colţ al cimitirului de câteva sute de metri pătraţi arată ca un spaţiu viran. Localnicii, foştii gardieni şi foştii deţinuţi au indicat acest loc ca fiind zona în care erau îngropaţi la grămadă cei decedaţi în închisoarea de la Peripava. În centrul acestui loc tronează o cruce de lemn rudimentară. Nu există nici o plăcuţă pe care să se facă vreo menţiune legată de morţii din închisoare. Acum de la localnici am aflat că pe acest loc sunt îngropaţi sinucigaşii, care sunt îngropaţi fără cruci şi fără preot.

Morţii, îngropaţi noaptea, fără preot, fără coşciug

Octavian Bjoza, fost deţinut la Peripava, vorbeşte într-un interviu pentru gândul despre modul în care morţii erau îngropaţi. Fostul deţinut confirmă că morţii de la Periprava erau îngropaţi noaptea, în lanuri de stuf, fără preot, fără coşciug. „Noaptea, după orele unu, ne-au luat să îngropăm un deţinut. Am mers prin întuneric fără vreo direcţie anume. La un moment dat, ne-au oprit şi am săpat o groapă. Am băgat cadavrul în groapă, fără coşciug şi fără cruce. Uneori mai puneau un ţăruş şi notau cu un creion chimic. Nu se puneau cruci”, povesteşte Bjoza. Cadavrele erau îngropate la o adancime mai mică de 50 de centimetri. „La 50 de centimetri era apă. Lăsam cadvrele învelite în stuf”, relatează fostul deţinut.

Mărturii din infernul lagărului de la Periprava: Ficior bătea cu pumnii şi bocancii. Cadavrele erau aruncate câte două trei în gropi comune. PLUS: Patru metode de tortură

Apărarea lui Ficior: ”Nu au murit de bătaie de la mine şi de la subofiţerii care au fost acolo”

Într-un interviu pentru gândul comandantul Ficior a fost confruntat cu mărturiile şi documentele care vorbesc de morţii de la Periprava. Cum explică moartea a 44 de deţinuţi în decursul a cinci-şase luni? Ficior se apără şi spune că a avut grijă de deţinuţi, că a făcut tot posibilul să le ofere îngrijire medicală. Singura lui explicaţie a fost că ”mureau de bătrâneţe”.

Gândul: De ce să zică aşa ceva oamenii aştia? Atunci explicaţi-mi altă chestiune. Din documente oficiale rezultă că din decembrie ’59 până în iunie ’60 au murit 44 de deţinuţi la Periprava. Cum au murit aceşti oameni?

Ficior: Păi… Dumneavoastră consideraţi că oamenii ăştia au murit că i-am bătut eu?

Gândul: Eu nu consider nimic, eu vă întreb. Cum au murit, că nu spune cum au murit?

Ficior: Uitaţi, pentru că eu nu aveam acolo posibilităţi, nu aveam spital, am făcut un laborator, cu deţinuţi – cei care erau acolo, legionari, aşa cum erau ei – şi am aprobat să primească de acasă substanţe, ca să facem analize. Erau bune şi pentru deţinuţi şi pentru cadre, ostaşi, copiii care se năşteau acolo. Nu vorbesc şi de stomatologie, doar de laborator pentru analize. După asta, ce să spun, că 44 de deţinuţi “au murit că i-am bătut eu?”. Au murit de bătrâneţe. Spre exemplu, unul dintre deţinuţi, când a fost chemat, mi-l amintesc eu…

Gândul: Deci 44 de oameni au murit de bătrâneţe în cinci luni?

Ficior: Da’ nu au murit de foame, dl Biro. Nu au murit de bătaie de la mine şi de la subofiţerii care au fost acolo, dl Biro.

Gândul: Dar ceva s-a întâmplat. Poate au murit după ce s-au îmbolnăvit din cauza unor condiţii foarte grele.

Ficior: Oameni care s-au îmbolnăvit, i-am tratat cât am putut eu. Nu am fost eu… Sunt lucruri peste putinţa oamenilor. Dacă se duce la spital, şi la spital moare, e de vină cine?

Gândul: Bine, dacă se îmbolnăveşte că stă în apă, la stuf, 12 ore, şi după aia vine şi este…

Ficior: Eu am avut grijă, cât am putut, ca oamenii care erau bolnavi să fie aduşi. Dumneavoastră, mă rog, dacă luaţi de bună, luaţi-o cum vreţi!

Ficior despre groapa comună: ”Nu ştiu dacă există sau nu”

Pe parcursul a două ore de interviu Ficior a negat toate acuzaţiile care i se aduc atât de către IICCMER, dar şi de către foştii deţinuţi politici. A avut un singur moment de ezitare când l-am întrebat despre posibilitatea existenţei unei gropi comune la Peripava. Cu un nod în gât a răspuns că nu ştie dacă la Periprava există o groapă comună. A încercat să ne explice că în cimitir, dacă se plăteşte locul preotul îngroapă pe altcineva peste.

Gândul: Dacă săpăm acum, la Periprava, credeţi că găsim o groapă cu schelete?

Ficior: Nu ştiu! Astea sunt nişte lucruri… Dacă dumneavoastră aţi fi în locul meu ce aţi zice?!

Gândul: Aş zice „da” sau „nu”.

Ficior: Câţi ani sunt de atunci?

Gândul: Adică nu vă mai aduceţi aminte?

Ficior: Domnule, cine nu plăteşte în cimitir ani de zile, mormântul lui dispare. Dumneavoastră credeţi că în cimitirul din comuna Periprava n-au fost îngropaţi oameni, în timp, unii peste alţii?

Gândul: În colonie dacă săpăm, găsim o groapă cu schelete?

Ficior: Nu. Exclus. Nici n-am visat aşa ceva. Chiar dacă îmi spunea cineva să-i îngrop în colonie… Morţii au fost îngropaţi la cimitir, cu datele respective pe cruce. N-am urmărit, era locţiitorul care se ocupa cu astfel de probleme. Dar îmi puneţi în sarcină nişte lucruri, care dacă ştiam că mă întrebaţi… Dar nu putem pune în cârca unui om ceea ce nu-i aparţine. A blama pe cineva e foarte uşor. Cine a practicat treaba asta merită plata, dar dacă eu nu am practicat… Eu mă mir că nu am fost tras de mânecă pentru multe alte lucruri.

”Ficior îi mai atingea. Erau unii care mai făceau greşeli”

FOTO: Ghrimschi Ignat- gardian

Investigaţiile IICCMER arată că regimul de la Periprava era caracterizat prin înfometare şi bătăi constante. Ficior este acuzat direct de foştii deţinuţi că îi brutaliza. Unul dintre colaboratorii lui Ficior, un fost gardian de la Periprava, a declarat pentru gândul că Ficior îi lovea pe deţinuţi cu bastonul. Ghrimschi Ignat a fost gardian la Periprava, are 82 de ani şi o pensie 1.500 lei. Spune că Ficior era un comandant temut. ”Ficior îi mai atingea. Erau unii care mai făceau greşeli, ca să zic aşa. Îi bătea cu bastonu’, că avea baston. Pe unii îi mai închidea la izolare, două zile, cinci zile sau şase zile. La carceră primeau mâncare mai la regim”, spune fostul gardian.

Nu este singurul care spune despre Ficior că avea obiceiul să lovească deţinuţii în special pe cei închişi pe criterii politice. Gândul a vorbit cu patru dintre aceştia: Ioan Tranculov, Caius Muţiu, Iosif Corpas şi Octavian Bjoza. Din declaraţiile celor patru am identificat şi patru metode de tortură aplicate de Ficior: bătea cu pumnii şi bocancii în funcţie de figura deţinutului, bătea cu bastonul în funcţie de profesia deţinutului, bătea deţinuţii pentru că mâncau porumb şi bătea dacă cei închişi nu-şi îndeplineau norma.

“Era comandant, dar nu era colonel pe atunci. A doua zi a venit, ne-a încolonat şi ne-a întrebat pe fiecare ce suntem. Ce meserie, ce aia, ce aia… Şi atunci a început cu înjurăturile şi cu bătaia… În funcţie de ocupaţie. Unul a zis: „Sunt medic primar”. „Da?!” i-a zis ăsta, Ficior. „Păi, ce pizda mă-tii eşti? Ori primar, ori medic?”. Şi poc, jos cu el! Pe urmă altul. Chiar el îi lovea! Apoi, altul a zis: „Sunt rabin!”. „Rabin?!” şi iar: poc peste faţă, cu dosul palmei”, a relatat pentru gândul Ioan Tranculov, deţinut politic , frontierist, condamnat la cinci ani de închisoare.

”Dacă se grăbeau seara, uneori mai scăpam şi nebătuţi. S-a întâmplat, dar foarte rar”

FOTO: Octavian Bjoza – deţinut politic

„Ficior nu era singurul care îi maltrata pe deţinuţi.” Iosif Corpas, deţinut politic a povestit pentru gândul cum a fost bătut cu bestialitate de un gardian. ”Un gardian, David, m-a lovit cu arma, cu bocancii, apoi cu bolovani de piatră;  a asmuţit un câine lup asupra mea, pentru că am spus că nu mai pot căra saci…”, a declarat Iosif Corpas.

Metoda preferată de tortură de la Periprava era bătaia cu bâte de lemn. Deţinuţii care nu îşi făceau norma de stuf tăiat erau nominalizaţi pe o listă după care erau bătuţi de gardieni. „Unii aveau bâte prelucrate la strung, erau un fel de cozi de lopeţi şi la capăt îngroşate ca o sticlă de bere. Ne luau la rând, peste cap, peste picioare. Dacă se grăbeau seara, uneori mai scăpam şi nebătuţi. S-a întâmplat, dar foarte rar”, povesteşte Ocatvian Bjoza, deţinut politic care a ajuns la Periprava în 1960.

În unele mărturii se vorbeşte despre faptul că Ficior era mare iubitor de cai. Periprava este aproape de pădurea Letea şi de rezervaţia unde trăiesc caii sălbatici. Mai multe declaraţii ale foştilor deţinuţi arată că Ficior avea obiceiul să alinieze deţinuţii cu faţa la pământ şi să sară cu caii peste ei.

Lista torturilor de la Periprava

IICMER a strâns mai multe mărturii de la foşti deţinuţi la Periprava, care arată cruzimea extremă a regimului impus de Ficior. Fiecare dintre deţinuţi vorbeşte pe larg despre atrocităţile la care erau supuşi. În continuare puteţi citi o sinteză a declaraţiilor făcute de câţiva supravieţuitori ai lagărului de la Periprava:

Tomici Gheorghe – 7 ani pentru tentativă de trecere a frontierei – a ajuns la Periprava în mai 1959. Povesteşte că noii veniţi în penitenciar erau bătuţi cu parul, la întâmpinarea făcută de Ficior. Deţinuţii ajungeau să mănânce porumb crud şi rădăcini de stuf, pentru că raţiile de mâncare erau foarte mici. Apa era adusă din Dunăre, iar hrana era făcută şi din cai slabi şi bolnavi aduşi special pentru sacrificare la Periprava.

Roşcoban Alexandru – 20 de ani pentru uneltirea contra ordinii sociale – a ajuns în lagărul din Deltă în 1961. Îşi aminteşte că deţinuţii munceau de dimineaţă până seara la porumb, iar iarna la stuf. Celulele erau extrem de aglomerate – 40 de deţinuţi într-o cameră de 8 metri pe 4. Mureau 1-2 oameni pe zi la Periprava.

Melinte Ion – 3 ani- a venit de la Aiud. Povesteşte că, dacă deţinuţii erau prinşi că mănâncă porumb sau legume crude de pe câmp, erau judecaţi de un tribunal special creat de Fecior, pedepsele constând de regulă în bătăi crunte de la gardieni, supravegheate de Ficior. Morţii erau adunaţi cu roaba din stuf şi depozitaţi într-o magazie. Un mort pe zi.

Dunca Gavrilă – 5 ani muncă silnică –  a ajuns în 1958-1959. A lucrat la stuf din decembrie până în martie, deşi Dunărea era îngheţată. ”Dacă nu făceai norma de muncă erai bătut, raţia de mâncare era micşorată şi erai izolat 3 zile. Pedepsele, dictate de tribunalul lui Ficior. Se murea 2-3 pe zi, din cauza foamei şi a bătăii, susţine deţinutul

Caroli Ioan – 10 ani pentru agitaţie publică, trecerea frontierei. Spune că a fost bătut personal de Ficior. Îşi aminteşte că un coleg preot a fost ţinut nemâncat şi bătut până a murit.

Bălaşa Eugeniu – 18 ani pentru uneltire contra ordinii sociale. Relatează că cei mai mulţi deţinuţi se îmbolnăveau din cauza hranei foarte proaste şi a apei luate direct din Dunăre, iar tratamentul consta în buruieni de pe câmp, pe care le luau singuri, pentru că nu existau îngrijiri medicale. Spune că în 3 ani cât a stat aici au murit cam 1.000 de oameni, care au fost îngropaţi lângă penitenciar.

Baciu Petru, 13 ani. povesteşte că oamenii erau trimişi şi la muncă în port, la împins vagoneţi. Nu făceau faţă la efort pentru că erau hrăniţi foarte prost. Baciu a fost deseori pedepsit cu detenţie la „Neagra”, unde nu era hrănit şi era forţat să stea numai în picioare.

O analiză oficială arată că cei care au decedat la Periprava avea între 40-49 de ani (19 decese), 50-59 de ani (54 de decese) si peste 60 (19 decese). Stastistica oficială a ICCMER arată că au decedat şi trei tineri cu vârste cuprinse între 19-29 de ani. 

”Să se ia măsuri ca şi deţinuţii de drept comun şi politicii să simtă puşcăria”

Confruntat cu aceste acuzaţii torţionarul Ficior spune că nu a bătut în viaţa lui vreun deţinut. Ficior a explicat însă că regimul comunist a impus bătăile în penitenciare. Torţionarul susţine că a participat la o şedinţă pe ţară unde au fost convocaţi comandanţii de penitenciare printre care şi el, şi Vişinescu şi că au primit ordine orale ca deţinuţii să fie bătuţi. ”Dar participând la o şedinţă de analiză pe ţară, am auzit că s-au dat dispoziţii de către adjunctul de ministru de Interne – nici nu mai ştiu cum îl cheama -, care a spus: “Să se ia măsuri ca şi deţinuţii de drept comun şi politicii să simtă puşcăria; să nu mai vină la puşcărie, să facă…”. Mă rog. S-au dat nişte dispoziţii, şi cu bătaie, şi cu chestii din astea… În ce mă priveşte pe mine, dl Marian, în primul rând educaţia mea de acasă nu îmi permitea să înjur – nu mai vorbesc să bat; dar nici măcar să înjur. Eu am dat ordin să nu fie loviţi oamenii. Am spus că pe acela care încearcă să lovească vreun deţinut, îl dau afară.”, a explicat Ficior

A insistat chiar. ”Credeţi? Credeţi că eu, Ficior, făceam aşa ceva? Nicăieri nu am făcut aşa ceva. Nu mi-am permis. Dacă eu făceam asta, apoi de la mine în jos făceau toţi. În ce mă priveşte pe mine, dl Marian, în primul rând educaţia mea de acasă nu îmi permitea să înjur – nu mai vorbesc să bat; dar nici măcar să înjur. Eu am dat ordin să nu fie loviţi oamenii. Am spus că pe acela care încearcă să lovească vreun deţinut, îl dau afară”, s-a apărat Ficior

„Cinstitul” Ficior şi chemarea sa pentru „dreptate”

Comandantul Ficior spune despre sine că este un om cinstit şi religios. Spune că a fost persecutat de regim pentru credinţa sa în Dumnezeu. Nu a explicat şi în ce a constat persecuţia. Spune că în penitenciar avea discuţii prelungite cu preoţii despre Biblie şi Dumnezeu. În certificatele de moarte de la Periprava rezultă că din cei 103 deţinuţi morţi şase au fost preoţi. ”Mie îmi plăcea să stau de vorbă cu preoţi despre Biblie şi le făcea plăcere şi lor că stau de vorbă cu ei, şi se mirau că de unde ştiu eu. Păi, dacă am citit Biblia de când am învăţat carte, din şcoala primară, sigur că am cunoştinţe de Biblie. Deci eu, un om care discută asemenea lucruri despre Biblie, să se ducă să bată, să omoare, să nu dea de mâncare la cai, să fie caii slăbiţi, să nu aibă nici ei de mâncare, şi alte lucruri care sunt scrise acolo… Sunt lucruri aberante”, a povestit Ficior

Într-o istorie personală, Ficior se vede ca pe un personaj cinstit. Spune că avut o chemare spirituală pentru dreptate. ”Ce vreau sa spun este că aveam, aşa, o chemare pentru dreptate. Nu neapărat că dreptatea asta o făcea capitalismul, Occidentul, sau Estul, sau Vestul, sau comuniştii, sau socialiştii, sau alţii. Asta a fost aşa, în mine; eram un copil cinstit”, a explicat el.

Acuzat de comunişti de imoralitate

Dosarul său de cadre realizat de autorităţile comuniste arată însă altceva. În 1958 a fost avansat şef la Colonia de muncă Borzeşti, între 1956-1958, unde deţinuţii munceau pe şantiere, pentru Ministerul Construcţiilor. A fost însă retrogradat după ce a fost acuzat de „imoralitate”. Documentele oficiale au consemnat următoarele depre Ficior: întreţinea relaţii intime cu fiica unui deţinut, cu soţia casierului şi cu două femei „de moravuri uşoare” de serviciile cărora se bucurau şi angajaţii de la Direcţia Generală a Penitenciarelor, când veneau în control la Borzeşti.

Anchetat pentru luare de mită

Ficior a fost anchetat şi acuzat de corupţie de către organele comuniste. Potrivit dosarului de cadre, în primăvara anului 1980, ofiţerul Ficior a primit-o în audienţă la Spitalul penitenenciar Bucureşti pe Barbu Mina,  care i-a dat 1.000 de lei mită într-un plic pentru a-i facilita un vorbitor, în biroul  ofiţerului, cu fiul său, Barbu Emilian. Acesta fusese condamnat în decembrie 1979 la 15 ani închisoare pentru infracţiunea de omor. Ancheta s-a finalizat prin trimiterea şi condamnatea la şase ani de închisoare a celei care l-a mituit pe Ficior. Acesta primit 2.000 de lei în total. Ficior însă nu a fost retrogradat, ci a primit doar un avertisment.

Biografia lui Ioan Iosif Ficior

85 de ani, colonel în rezervă născut în 1928 la Cucerdea, judeţul Mureş. Acuzat de genocid pentru conducerea unui regim de exterminare a deţinuţilor politici aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate la colonia de muncă Periprava.

A fost locţiitorul şefului de la Periprava între 1 august 1958-1 octombrie 1960 şi şeful Periprava până în 1 noiembrie 1963.

Membru PCR din 1946, de profesie electrician, are 7 clase. A făcut şcoala de ofiţeri politici de la Ineu, apoi, apoi şcoala de Contrainformaţii de la Periş, pe care a absolvit-o în 1950 cu gradul de locotenent.

Provine dintr-o familie de baptişti. Mergea în fiecare duminică la biserică, până când a intrat ucenic electrician la fabrica Nitrogen din Târnăveni. Atunci s-a rupt de familie şi de practica religioasă. S-a căsătorit la 18 ani cu Maria Căluţiu, fiica unui pastor baptist, lucru pentru care a trebuit să dea explicaţii Partidului Comunist şi Securităţii. A divorţat de ea în 1977, 31 de ani mai târziu, atunci când fiica lor de 16 ani s-a căsătorit cu un băiat baptist de 32 de ani. Ficior s-a opus, însă soţia sa a fost de acord cu căsătoria.

La 18 ani s-a înscris în PCR, fiind scos de la fabrică şi trimis la şcoala de pregătire pentru activişti de partid. Ulterior, a fost responsabil cu propaganda şi cu fondurile de propagandă în campania electorală din 1946, la Târnava Mare. În 1950, după ce a terminat şcoala de Contrainformaţii, a fost repartizat ca ofiţer de Securitate la Serviciul de Contrainformaţii al Armatei. Un an mai târziu a fost dat afară din Securitate, pentru că părinţii săi erau baptişti, şi a fost mutat la penitenciare.

A condus pe rând colonia de muncă Poarta Albă (1953-1955), apoi penitenciarul Suceava (1955-1956). Aici s-a remarcat şi a fost lăudat de Ministerul de Interne, pentru că după ce a preluat funcţia de la fostul comandant, Niţă Zamfir, a reuşit să îi disciplineze atât de paznici, cât şi pe deţinuţi. Ficior a venit şef la Suceava după ce 10 deţinuţi condamnaţi pe viaţă au evadat, în 1954.

Ajunge şef la Colonia de muncă Borzeşti, între 1956-1958, unde deţinuţii munceau pe şantiere, pentru Ministerul Construcţiilor. De aici ajunge la Periprava, după ce este retrogradat pentru că este acuzat de „imoralitate”: întreţinea relaţii intime cu fiica unui deţinut, cu soţia casierului şi cu două femei „de moravuri uşoare” de serviciile cărora se bucurau şi angajaţii de la Direcţia Generală a Penitenciarelor, când veneau în control la Borzeşti.

Formaţiunea 0830 era situată în Delta Dunării, pe grindul Letea, fiind iniţial o secţiune a penitenciarului Chilia, specializată pe culegerea stufului. A devenit independentă pe 1 iulie 1957. Din 1958, a devenit specializată pe deţinuţi politici, cei câţiva de drept comun care au mai rămas erau folosiţi la munci administrative şi erau ţinuţi separat.

Datele IICCMER arată că în perioda de glorie a penitenciarului adică în mandatul torţionarului Ficior la Periprava erau închişi între 3.000 şi 3.400 de persoane. Dintre aceştia peste 60% fiind deţinuţi politici. Deţinuţii politici aveau uniforme pe care aveau şi un semn distinctive adică erau marcaţi cu literele CR (contra revoluţionar). De altfel şi pe fişele penale ale închisorii pentru deţinuţii politici era făcută această menţiune.

Acum în clădirea centrală a lagărului funcţionează o frumoasă pensiune deţinută de un investitor spaniol, care este administrată de un francez şi de un român. Pensiunea se numeşte “Ultima Frontieră”

Citeşte aici un reportaj despre lagărul de la Periprava şi cum arată el acum.

Un proiect jurnalistic multimedia realizat de: Attila Biro, Marian Sultănoiu, Andrei Luca Popescu, Claudiu Pândaru, Adrian Ciutureanu, Cătălin Zălog, Radu Bălăceanu, Cosmin Ghinea.

Mulţumiri domnului Daniel Dorian Druhora care a furnizat imagini din filmul Prisoners of light (imagine: Florin Pop Vancea, Alin Negrila Regie: Dan Dorian Druhora), imagini care au fost utilizate in cadrul acestui proiect.

Sursa: Tortionari.Gandul.Info