Cercetătorii de la University College London şi de la Universitatea Oxford au studiat diferenţele dintre masculii de curcani sălbatici în timpul sezonului de împerechere.
Deşi unii deveneau dominanţi şi capul lor căpăta o culoare roşie foarte vizibilă, alţi masculi deveneau subordonaţi, afişându-se în faţa femelelor, dar fără a încerca să se împerecheze.
Aceşti masculi subordonaţi, ce sunt de regulă fraţii masculului dominant, joacă un rol de susţinere pentru fratele lor dominant în procesul de atragere a femelelor.
Acum, cercetătorii au descoperit că acest comportament este provocat de schimbări în genele masculilor subordonaţi – activitatea genelor masculine scade, iar cea a genelor feminine creşte.
Acest lucru ajută la transformarea masculilor subordonaţi în însoţitorii perfecţi pentru fratele lor dominant, spun cercetătorii.
„Există dovezi ce atestă că masculii dominanţi ce sunt înconjuraţi de mai mulţi masculi subordonaţi atrăgători tind să atragă mai multe femele. Femelele se uită şi la fraţi atunci când se uită la masculul dominant. Acest lucru le oferă o perspectivă mai amplă asupra a ceea ce obţin din genele potenţialului partener. Masculii subordonaţi nu contestă masculul dominant, însă dacă acesta moare sau este luat din grup, atunci toţi masculii subordonaţi se luptă pentru a deveni cel dominant”, explică profesorul Judith Mank, genetician la University College London şi totodată coordonatorul acestui studiu. „Apoi, câştigătorii se schimbă, iar acest proces implică mii de gene”, a mai spus specialista.
Cercetătorii au ales să analizeze curcanii sălbatici pentru a înţelege cum au evoluat diferenţele sexuale între specii.
Majoritatea speciilor tind să aibă doar două sexe – mascul şi femelă, dar în anumite cazuri masculii pot deveni mai feminizaţi prin prezenţa unui mascul dominant.
La curcani, masculii înrudiţi concurează între ei în lunile de iarnă până când unul dintre ei este victorios. Aceşti masculi dominanţi sunt mai roşiatici pe gât şi pe cap şi cresc bărbii de mari dimensiuni.
De asemenea, penele lor devin irizate, masculii expunându-le şi scuturându-le pentru a încerca să atragă o femelă.
Acei masculi ce nu devin dominanţi dezvoltă la rândul lor o parte din aceste trăsături, însă nu încearcă să se împerecheze cu femelele.
Profesorul Mank afirmă că descoperirile făcute în rândul curcanilor ar putea explica o parte din diferenţele de masculinitate întâlnite la oameni.
„Atractivitatea sexuală variază foarte mult între indivizii de acelaşi sex. Aceste diferenţe pot avea un impact semnificativ asupra gradului de succes pe care un individ îl are cu sexul opus. În acest studiu am arătat că frumuseţea masculină este un rezultat al modului în care îţi foloseşti genele şi nu diferenţa între gene în sine. Nu este o diferenţă mare în câteva gene, ci o diferenţă subtilă în mai multe gene. Chiar dacă oamenii nu au tipuri clare dominante şi subordonate, şi la noi se întâlnesc numeroase dimorfisme sexuale – adică unii indivizi sunt mai atrăgători pentru sexul opus decât ceilalţi”, a concluzionat cercetătorul.
Sursa: The Telegraph