Pe corpul uman se găsesc 3 milioane de glande sudoripare, cea mai mare concentraţie găsindu-se în palme, iar o persoană obişnuită care face sport intens transpiră între 0,7 şi 1,5 litri pe oră. Teoretic, dacă am fi ataşaţi unei benzi de alergare şi am fi pompaţi cu lichide, am putea transpira pentru eternitate.
Persoanele deosebit de active transpiră între 1,5 şi 1,8 litri pe oră, pe când cei ce participă la triatlon pot produce aproximativ patru litri de transpiraţie în acelaşi timp. În cadrul competiţiei Ironman Hawaii, participanţii transpiră cam 15 litri de-a lungul combinaţiei de maraton, înot de-a lungul a 3,86 km şi mers cu bicicleta preţ de 180 de kilometri. Lawrence Spriet, un specialist în fiziologie de la Universitatea Guelph din Ontario, afirmă că după ce pierdem aproximativ 3%-5% din greutate corpului, procesul transpiraţiei începe să se încetinească.
Lawrence Armstrong, un specialist în fiziologia sportului, a demonstrat că trupul uman continuă să transpire indiferent cât de deshidratat este. Cât timp hipotalamusul trimite impulsuri nervoase către glandele sudoripare, vom continua să transpirăm. Dacă nu mai transpirăm, atunci ceva este cu adevărat în neregulă.
Dacă temperatura corpului creşte peste 40 de grade Celsius, trupul începe să se supraîncălzează până la punctul în care proteinele se denaturează. Când acest lucru are loc, „membranele ţesuturilor îşi pierd integritatea, iar lucrurile se scurg afară”, explică Spriet. Intestinele pot să elibereze bacterii în fluxul sanguin, iar corpul intră în şoc. În acest moment am fi deja inconştienţi, cel mai probabil în comă. Evident, scopul transpiraţiei este de a preveni acest eveniment, ţinându-ne tempratura corpului scăzută. Chiar şi dacă am ajunge în faza în care intestinele au scurgeri, am contiua să transpirăm. Armstrong afirmă că este imposibil să transpirăm toată apa din corp: „oamenii nu se stafidesc decât după ce mor”, concluzionează specialistul.
Sursa: PopSci