Cometa ISON, ce se „scutură” de praf într-un ritm de 50 de kilograme pe minut, ar putea genera o ploaie de meteoriţi neobişnuită, anunţă oamenii de ştiinţă.
Simulările computerizate ce prezic locaţia şi mişcarea cozii de praf a cometei arată că Terra va trece printr-un un nor fin în jurul datei de 12 ianuarie 2014.
Câteva dintre aceste particule, ce sunt mai mici decât o hematie, vor fi împinse înapoi de presiunea razelor soarelui, permiţând capturarea acestora de gravitaţia Pământului pe măsură ce planeta noastră se deplasează prin acest nor aproape invizibil.
„Pe măsură ce cometa va traversa orbita Pământului în drumul său spre soare, ea va lăsa o coadă de particule în urma sa”, a explicat Bill Cooke, cercetător şef în cadrul Meteoroid Environment Office, un laborator NASA din cadrul Marshall Space Flight Center.
„Dar pentru că se va apropia atât de mult de soare, vor fi şi câteva particule «împinse» de presiunea razelor solare. De aceea vom avea şi particule care vin spre interior. Arareori ne întâlnim cu particule care vin în ambele direcţii”
Particulele sunt atât de mici încât nu vor arde în urma impactului cu atmosfera terestră, chiar dacă se vor ciocni de ea cu o viteză de 201.000 de kilometri pe oră. În loc să ardă, provocând fenomenul „stelelor căzătoare”, particulele se vor opri pur şi simplu, prezice astronomul Paul Wiegert de la Universitatea Western Ontario din Canada.
Singurul semn vizibil şi detectabil al prafului de cometă ar putea fi formarea unor nori albaştri strălucitori la graniţa cu spaţiul. Oamenii de ştiinţă suspectează că aceşti nori noctilucenţi (strălucitori-noaptea) se formează cu ajutorul particulelor de praf din partea superioară a atmosferei.
În cele din urmă, praful de cometă va coborî încet şi invizibil pe suprafaţa planetei.
Cometa ISON, ce a fost descoperită în septembrie 2012 de astronomi amatori din Rusia, efectuează în prezent prima călătorie spre interiorul sistemului solar, astfel că spre deosebire de alte comete nu a mai lăsat în urmă alţi nori de praf în urma unor treceri precedente. Numele de ISON vine de la telescopul cu ajutorul căruia a fost descoperită: International Scientific Optical Network.
Dacă va supravieţui trecerii pe lângă soare, cometa se va găsi la aproximativ 1,1 milioane de kilometri de suprafaţa Soarelui pe 28 noiembrie, momentul maximei apropieri. Pe 26 decembrie se va găsi în punctul cel mai aproape de Terra, la aproximativ 64 de miloane de kilometri.
Nu este clar dacă va reuşi să supravieţuiască apropierii de Soare – în anii ’70 o cometă a trecut la o distanţă de 10 ori mai mare şi s-a dezintegrat, afirmă Cooke.
„Nu vom şti cu siguranţă decât după ce vom încerca să o identificăm ulterior trecerii”, a explicat Cooke.
Momentan, cometa se găseşte la aproximativ 451 de milioane de kilometri de Terra şi se apropie de partea exterioară a centurii de asteroizi.
Primele imagini capturate de telescopul Hubble (foto sus) arată că nucleul cometei măsoară doar 6,5 kilometri în diametru.
Sursa: ABC Science