De ce avem o latură a creierului mai mare decât cealaltă?

Cercetătorii au comparat diferenţele geometrice între creierul uman şi cel al cimpanzeilor folosind scanări cerebrale. Oamenii de ştiinţă au observat asimetrii atât în structura creierului uman, cât şi în cea a creierului de cimpanzeu, însă creierul nostru era mult mai asimetric. Rezultatele studiului publicat în jurnalul ştiinţific Proceedings of the Royal Society B sugerează că atât cimpanzeii, cât şi oamenii beneficiază de creieri care au evoluat un grad mare de flexibilitate în cursul dezvoltării.

Creierul uman este recunoscut pentru asimetria sa – latura stângă a creierului joacă un rol în procesarea limbajului, pe când cea dreaptă este însărcinată cu procesarea gândirii în spaţiu. „Observăm foarte des că anumite zone din emisfera stângă sunt mai mari decât în emisfera dreaptă”, a explicat Aida Gómez-Robles, antropolog la Universitatea George Washington şi totodată autorul principal al acestui studiu.

• Trucul foarte simplu prin care oamenii pot să comunice cu pisicile
• Cât de compatibil este adevărul cu democrația?

Iniţial, oamenii de ştiinţă credeau că asimetria şi specializare emisferelor cerebrale sunt trăsături exclusiv umane, însă acestea sunt întâlnite şi la primate şi la alte animale. Asimetriile au mai multe forme: o populaţie poate avea un creier în care o jumătate este în mod constant mai mare decât cealaltă, fenomen cunoscut sub numele de asimetrie direcţională. De asemenea, într-o populaţie unii indivizi pot avea o jumătate de creier mai mare, iar alţi indivizi cealaltă jumătate, fenomen cunoscut sub numele de anti-simetrie. De asemenea, mai există posibilitatea ca într-o populaţie indivizii să manifeste deosebiri în ambele emisfere ce diferă de forma medie, fenomen cunoscut sub numele de asimetrie fluctuantă.

Cercetătorii cred că genele joacă un rol în cazul primelor două tipuri de asimetrie. În schimb, oamenii de ştiinţă cred că asimetria fluctuantă, în care indivizii dintr-o populaţie posedă o varietate de diferenţe ale formei creierului, poate rezulta atunci când factorii de mediu afectează dezvoltarea creierului.

În studiul efectuat de Gómez-Robles şi colegii săi, cercetătorii au comparat diferenţele dintre creierul uman şi cel de cimpanzeu, aşa cum reieşeau în urma unor scanări RMN. Cercetătorii au procesat rezultatele scanării pentru a obţine o reconstituire 3D a emisferelor drepte. Ulterior, cercetătorii au folosit tehnici statistice pentru a cartografia şi compara structurile cerebrale între oameni şi cimpanzei atât ca indivizi, cât şi ca specii.

Atât oameni cât şi cimpanzeii prezentau asimetrii cerebrale ce variau în cadrul populaţiilor. Comparativ cu creierul de cimpanzeu, creierul uman prezenta mai multe variaţii în dimensiunile structurii între indivizii din populaţie.

Per total, creierul oamenilor prezenta lobi parietali şi frontali mai mari decât lobii din creierul de cimpanzeu, aşa cum era de aşteptat. Cimpanzei prezentau proporţii relativ scurte şi late, pe când oamenii prezentau proporţii lungi şi înguste.

Tiparul variaţiilor cerebrale observate atât la oameni, cât şi la cimpanzei, sugera că această variaţie structurală a evoluat într-un strămoş comun, permiţându-le să se adapteze la presiunile selective din mediul lor.

Absenţa simetriei în creierii ambelor animale, dar mai ales ale oamenilor, ar putea fi un semn al flexibilităţii (sau plasticităţii) creierului. „Ştim că plasticitatea este o trăsătură importantă în funcţionarea creierului”, jucând un rol critic în evoluţia cognitivă, a explicat Gómez-Robles. Această flexibilitate permite creierului să se adapteze la condiţiile de mediu, iar această adaptare duce la creieri mai puţin simetrici.

Gómez-Robles afirmă că ar fi interesat de comparat rezultatele cu creierii altor primate în afară de oameni şi cimpanzei, însă acest lucru nu este momentan posibil, deoarece nu există scanări RMN ale creierului acestor animale.

Sursa: LiveScience