Cercetările arată că există schimburi de natură chimică între ocean şi suprafaţă, ceea ce îmbogăţeşte compoziţia chimică a oceanului. Descoperirile au fost prezentate într-un raport elaborat de prof. Mike Brown, astronom care lucrează la California Institute of Technology, şi Kevin Hand, de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA.
Aceste schimburi dintre ocean şi suprafaţă, a explicat prof. Brown, înseamnă că mari cantităţi de energie ajung în ocean, ceea ce este important pentru existenţa vieţii.
Se crede că oceanul de pe Europa acoperă întreaga suprafaţă a satelitului şi că ar avea o adâncime de cca. 100 km, sub un strat subţire de gheaţă.
Satelitul Europa este ceva mai mic decât Luna Pământului, având un diametru de cca. 3.100 km.
Oamenii de ştiinţă dezbat de multă vreme compoziţia chimică a suprafeţei Europei. Recent, cercetătorii au descoperit indicii ale prezenţei sulfatului de magneziu, care s-ar fi putut forma prin oxidarea unui mineral provenit din ocean.
Specialiştii şi-au început studiul prin întocmirea unei hărţi a distribuţiei gheţii formate din apă pură. Apoi, la latitudini joase – zona cu conţinutul cel mai mare de gheaţă formată din alte substanţe decât apa pură – au detectat o uşoară modificare a rezultatelor, neobservată anterior, indicând o schimbare în compoziţia gheţii. Analizând aceste rezultate, au descoperit că ar fi vorba despre prezenţa sulfatului de magneziu.
Autorii raportului, care şi-au publicat concluziile în Astronomical Journal, cred că sulfatul de magneziu s-ar fi format din clorura de magneziu ce provine din oceanul de pe Europa şi că acest ocean ar avea o compoziţie asemănătoare cu cea a oceanului sărat de pe Terra. După cum explică Kevin Hand, “dacă am învăţat ceva despre viaţa pe Terra, este că acolo unde există apă lichidă, există, în general, viaţă. Poate că şi oceanul de pe Europa este un loc minunat pentru viaţă.”
Sursa: Mail Online