Cazul lui Bigfoot nu este insa unul singular. Aparitii ale hibrizilor enigmatici au fost semnalate in mai toate colturile lumii, inca din secolul trecut. In Canada exista Sasquatch sau Chiye-Tanka. In Nepal si Tibet, hominizi asemanatori sunt numiti Yeti, in timp ce in China si Australia, creaturile apar sub numele de Yeren sau Yowie.
Si totusi, cea mai veche relatare despre o astfel de fiinta pare sa fie cea a conchistadorului si cronicarului spaniol Pedro Cieza de León, cel care in 1533 nota in ampla sa lucrare Chronica del Peru, povestile bastinasilor sud-americani cu privire la existenta unor anume marimondas sau maribundas, fiinte ciudate, nu mai inalte de 1,5 metri, asemanatoare unor maimute care ar fi atacat in dese randuri satelele nativilor peruani. De Leon avea sa le numeasca simplu MonoGrande sau maimuta uriasa, fapt cat se poate de ciudat, daca ne gandim ca in America de sud nu exista nici o specie de maimuta mai inalta de un metru.
Chiar si celebrul naturalist german din secolul XIX, Alexander von Humboldt, noteaza intr-una dintre calatoriile sale date cu privire la existenta unor Salvaje-salbatici care le-ar fi rapit fetele localnicilor si, ocazional, s-ar fi hranit cu carne umana.
Si totusi, cea mai controversata si mai socanta marturie avea sa apartina unui geolog elvetian, doctorul Francois de Loys, in 1920. In timpul unei expeditii pe raul Tarra, la granita dintre Columbia si Venezuela, de Loys mentioneaza in jurnalul sau modul in care oamenii i-au fost atacati de doua creaturi ciudate, un fel de maimute bipede, inalte de aproximativ 1,5 metri, care ar fi aruncat in membrii expeditiei cu pietre si ramuri rupte din copaci. In apararea lor, expeditionarii au ripostat cu focuri de arma reusind sa ucida una dintre cele doua fiinte, ranind-o grav pe cealalta.
Maimuta, daca o putem numi asa, avea puternice trasaturi umane, era lipsita de coada si parea sa fie adaptata atat mersului biped cat si celui in patru labe, asa cum se observa si in fotografia realizata de Francois de Loys imediat dupa incident. Imaginea, care prezinta ciudata creatura asezata pe o cutie de lemn si sprijinita de un bat va face curand inconjurul lumii, starnind numeroase controverse in randul antropologilor. Unul dintre apropiatii lui de Loys, doctorul George Montadon, va publica un articol in care va denumi animalul Ameranthropoides loysi, in cinstea prietenului sau, si se va declara convins de faptul ca acesta descoperise veriga lipsa din lantul evolutiei umane.
Criticile si suspiciunile nu vor intarzia sa apara, mai multi oameni de stiinta pretinzand ca fotografia nu este altceva decat un fals grosolan menit sa aduca celebritatea elvetianului. Unul dintre cei mai aprigi combatanti ai teoriei lui Montadon, cercetatorul Ivan T. Sanderson, chiar va incerca sa demonstreze faptul ca „veriga” lui de Loys nu este altceva decat o maimuta-păianjen, specie des intalnita in America de Sud, si care ar avea cele mai apropiate trasaturi fata de animalul din fotografie.
In pofida criticilor, vor exista si cercetatori care sa il sustina pe temerarul geolog elvetian, cu atat mai mult cu cat specialistii declarasera ca imaginea nu era una falsa, iar dimensiunile creaturii ar fi fost acelea mentionate de Francois de Loys, 1,5 metri. Teoria lor se baza pe faptul ca lada pe care fusese asezata asa-zisa maimuta era de tip unic, cu o marime standard, iar corpul creaturii, raportat la dimensiunile cufarului, intregea declaratiile expeditionarului.
Din pacate, de Loys fusese nevoit sa renunte la corpul victimei sale din cauza greutatilor expeditiei, neputand prezenta mai mult decat celebra fotografie.
Controversele nu au incetat sa apara nici in prezent . Tot mai multe voci, aduc in discutie apartenenta lui Montadon la partidul nazist, si incercarile sale de a-si demonstra teoria conform carora rasele inferioare ar fi evoluat din maimute: africanii din gorile, asiaticii din urangutani, in timp ce stramosii americanilor ar fi evoluat din Ameranthropoides loysi. Se stie chiar ca fotografia creaturii a fost folosita in cadrul propagandei rasiste din timpul celui de al doilea razboi mondial
In ciuda reticentei oamenilor de stiinta cu privire la existenta maimutei misterioase, noi aparitii au avut loc, cea mai recenta in 1987, atunci cand Gary Samuels, angajat al gradinii botanice din New York, va raporta intalnirea cu o astfel de creatura, in timpul unei expeditii de studiu a plantelor din jungla venezueleana. De asemenea, localnicii nu numai ca au recunoscut animalul din fotografia lui de Loys, dar au si mentionat ca el se afla de multa vreme in folclorul lor sub diferite denumiri: Shiru (Columbia), Didi (Guyana), Tarma (Peru), Xipe (Nicaragua), Vasitri (Venezuela).
Desi au fost organizate mai multe veritabile partide de vanatoare pentru capturarea primatei, nici una nu s-a soldat cu succes, asta si datorita terenurilor acoperite de jungla, in mare parte inaccesibile, care ocupa o zona intinsa la granita dintre Venezuela si Columbia.