Cyber-scoicile cu „rucsac” – noua tehnologie pentru măsurarea poluării

“Rucsacurile” sunt ansambluri de sensori wireless, care vor fi ataşaţi de valvele scoicilor de râu, urmând să măsoare, în loc de a măsura direct concentraţia unor substanţe, mai mulţi parametri fiziologi şi comportamentali ai acestor organisme: cât de mult sunt întredeschise valvele, ritmul bătăilor inimii, cantitatea de apă filtrată şi momentul când scoicile se îngroapă în sedimentele de pe fundul apei.

Toate aceste comportamente variază în funcţie de condiţiile de mediu, deoarece scoicile sunt foarte sensibile la calitatea apei.

• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?
• Un studiu arată că oamenii poate absorbi vitamine direct din aer

Cercetătorii de la Universitatea din Iowa, SUA, testează sistemul cu ajutorul unor scoici dintr-o crescătorie, pentru a afla în ce mod variază deschiderea valvelor în funcţie de nivelul de azot din apă.

Într-un experiment anterior, cercetătorii au putut recepţiona cu succes date transmise de senzorii wireless unui receptor aflat în apă, care, la rândul lui, a retransmis datele unui laborator aflat pe ţărm, printr-o conexiune prin cablu.

Avantajul folosirii acestor scoici drept instrumente de măsură, în locul unor senzori electronici puşi în apă, este că ele rămân curate (deoarece se curăţă singure, atâta vreme cât trăiesc), spre deosebire de dispozitivele electronice, care se umplu de tot felul de depuneri provenite din apă şi pot deveni astfel inutilizabile la puţin timp după instalare.

Scoicile ar putea, de asemenea, să fie folosite ca indicatori ai prezenţei unor deşeuri toxice, ai deversărilor de substanţe periculoase.

Ele ar putea reprezenta o alternativă la monitorizarea cu ajutorul unor dispozitive electronice convenţionale, care sunt costisitoare, astfel încât instituţiile de specialitate nu-şi pot permite să instaleze prea multe. Mai ales pe cursurile de apă foarte mari (cum este şi Mississippi), existenţa unei metode alternative de monitorizare a calităţii apei ar fi foarte utilă.

Sursa: New Scientist / Credit foto: University of Iowa