Cele mai bune imagini din astronomie surprinse în anul 2012

Limbile de foc

Pe 21 august 2012, a avut loc o furtună solară în timpul căreia o parte din materialul de pe suprafaţa Soarelui a fost ridicat de câmpul magnetic. Uneori aceste materiale cad înapoi, însă nu şi de data aceasta. Anul acesta, sute de milioane de tone de plasmă supraîncălzită a fost ejectată în spaţiu cu o viteze de 1,400 kilometri pe secundă.

• O specie de păsări care seamănă cu pinguinii, devastată de un val de căldură
• Prietenii ajută persoanele în vârstă mai mult decât familia, arată un studiu

Venus tranzitează Soarele

Venus orbitează mai aproape de Soare decât noi şi uneori, orbitele noastre se aliniază astfel încât Venus trece direct prin faţa Soarelui. Ultima dată, evenimentul s-a produs în data de 5 iunie 2012. Probabil că milioane de fotografii au imortalizat aceste momente, însă una dintre ele o surprinde cel mai bine pe Venus cum începe să eclipseze Soarele. 

Cea mai bună fotografie din vacanţă

Unul dintre cele mai importante evenimente ale anului a fost amartizarea lui Curiosity. În data de 31 octombrie, înzestrat cu mai multe echipamente ştiinţifice decât orice vehicul trimis până acum spre vreo altă planetă, Curiosity a folosit instrumentul Mars Hand Lens Imager pentru a realiza 55 de de imagini în care personajul principal este chiar el. 

Ochiul lui Saturn

Saturn este vestit pentru inelele sale magnifice şi flota sa bizară de sateliţi naturali. Cu toate acestea, lucruri ciudate se întâmplă şi la suprafaţa planetei. Saturn este un gigant gazos cu o atmosferă extrem de groasă. La polul nord are un vortex hexagonal cu un diametru de 25.000 de kilometri, dublu faţă de cel al Pământului (12,756.1 km). În centrul hexagonului există un ciclon, numit Ochiul lui Saturn. Acesta a fost surprins anul acesta într-o imagine splendidă, realizată de sonda Cassini.   

Focul rece din Orion

În astronomie e ca în viaţă: ceea ce vezi depinde de modul în care priveşti. Ochii noştri sunt sensibili la lumina vizibilă, o parte foarte îngustă a spectrului electromagnetic. Când îl privim pe M78, un nor de gaz din apropierea centurii lui Orion, vedem doar materialele care emit sau reflectă lumina vizibilă, praful interstelar din regiune fiind rece şi negru. 

Dacă dacă am avea ochelari cu infra roşu am vedea cum praful străluceşte. Telescopul APEX a fost creat special pentru a „vedea” astfel, motiv pentru care, specialiştii au combinat o imagine prelevată de el împreună cu o alta realizată de Digitized Sky Survey. 

Monstrul

În inima galaxiei Hercule A există o gaură neagră monstruoasă. Discul său este atât de fierbinte în centru încât materialele absorbite ar vrea să se dilate brusc şi să se îndepărteze. Magnetismul, frecarea şi alte forţe fac ca materialul să se împartă în fascicule gemene care ţâşnec de la polii discului cu o asemenea vitează încât călătoresc sute de mii de ani lumină. Această imagine este o combinaţie între fotografiile lui Hubble, care au surprins galaxia şi cea a lui Karl G. Jansky Very Large Array, care a detectat undele radio emise de materialul din gaura neagră. 

În adâncul Universului

Cunoscută sub numele de Hubble eXtreme Deep Field, sau XDF, imaginea a fost realizată cu ajutorul datelor prelevate de Hubble în ultimii 10 ani şi cuprinde un total de 2.000 de fotografii care surprind un petec de cer din centrul unei alte imagini numită Hubble Ultra Deep Field. 

Hubble Ultra Deep Field a fost realizată pe baza unor imagini surprinse între 24 septembrie 2003 şi 16 ianuarie 2004 şi prezintă o arie cu aproximativ 10.000 de galaxii din constelaţia Fornax. Imaginea cuprinde aproximativ 5.500 de galaxii, unele dintre ele datând de acum 13,2 miliarde de ani. 

Calea Lactee 

Fotograful Randy Halverson a realizată această fotografie a Căii Lactee care se ridică deasupra lacolitului Devil’s Tower, din Wyoming. Mai multe imagini de acest fel tot fi admirate în timelapse-ul realizat de Halverson. 

Un telescop foarte mare, o nebuloasă pe măsură

Stelele se nasc în nori de gaz şi praf. Aceste nebuloase pot fi mici, situaţii în care nasc o singură stea, sau pot fi imense, cazuri în care formează mii.  Nebuloasa Carina este unul dintre aceşti monştrii. Chiar şi de la o depărtare de 7.000 de ani lumină, ea este destul de strălucitoare încât să poată fi observată cu ochiul liber. Această imagine realizată de VLT Survey Telescope, surprinde nebuloasa în toată splendoarea ei. 

Haosul facerii

30 Doradus este o altă fabrică de stele care, de data aceasta, a fost surprinsă de Hubble. Situată la 170,000 de ani lumină de noi, 30 Dor este una dintre cele mai mari „creşe” de stele, observate până acum. Până acum, specialiştii au estimat că ea deţine mai bine de 100.000 de stele.