E drept, Luna se afla la o departare de numai trei zile de zbor, in vreme ce pana la Deimos si Phobos calatoria ar dura luni intregi. In schimb, atractia gravitationala a Lunii, de sase ori mai mica decat a Terrei, e totusi indeajuns de mare pentru a pune probleme la aselenizare si decolare. E nevoie de sisteme de franare, respectiv de propulsie, care consuma foarte mult combustibil scump si cresc astfel enorm costurile misiunii. Pe cei doi sateliti ai lui Marte, foarte mici, atractia gravitationala este de aproximativ 1000 de ori mai mica decat cea terestra, asadar asezarea unei nave pe suprafata unuia dintre ei sau desprinderea de suprafata ar fi mai usoare si s-ar economisi astfel multe milioane de dolari.
Evident, exista si dezavantaje. Tot datorita atractiei gravitationale foarte mici, cea mai usoara perturbare ar putea ridica nori uriasi de praf, care ar putea afecta sanatatea astronautilor (au existat cazuri de afectiuni pulmonare determinate de praful selenar). De asemenea, o misiune de lunga durata ar expune astronautii la doze mari de radiatii.
Exista deja proiecte ale unor misiuni, deocamdata fara echipaj uman, pentru a studia cei doi sateliti naturali ai lui Marte, inca foarte putin cunoscuti.
Sursa: New Scientist