Macao cu iz latin

FACTS

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Spalarea lui Buddha
O tanara indeplineste acest ritual vechi de 2.000 de ani, care indeamna credinciosii ca, odata cu purificarea trupeasca, sa mediteze la cele sufletesti, sa isi limpezeasca sufletul pentru usurarea karmei personale si a destinului umanitatii. Cele trei udari succesive ale statuii aurite corespund cu trei etape de pe calea desavârsirii: eliberarea de gandurile rele, cultivarea bunelor intentii si participarea la desavarsirea lumii. Un rol central in toate ceremoniile budiste il au ofrandele: participantii depun simbolic petale de flori in vasele cu apa purificata si fructe la picioarele statuii, simpla participare reprezentand ea insasi o ofranda adusa ordinii lumii. Daca in  Hong-Kong si China continentala Spalarea lui Buddha se facea exclusiv in incinta templelor, calugarii din Macao au organizat locuri de reculegere si indeplinire a ritualului peste tot in oras.

Cazinouri
Elementul important din imaginea alaturata nu este tunul de origine portugheza din secolul al XVI-lea si nici zidurile ce-l flancheaza, ci profilarea in zare a celei mai inalte cladiri din peninsula Macao, unul dintre cele mai mari cazinouri din lume. Partea inferioara a lui Grand Lisboa, gazduind opt etaje unde se fac pariuri si jocuri de noroc, a fost data in folosinta in februarie 2007, la cateva zile dupa ce Macao a fost declarat oficial cel mai mare centru de jocuri de noroc al lumii, devansând celebrul Las Vegas. Grand Lisboa va numara 55 de etaje si intregul ansamblu va avea forma unei flori de lotus aurite – simbolul regiunii administrative speciale Macao. Pariurile au devenit legale aici inca din 1850 si Macao este in prezent singura regiune a Chinei in care sunt permise. Consecinta: preturile hotelurilor sunt duble la sfârsit de saptamâna, când zona este luata cu asalt de sute de gambleri – majoritatea din Guagnyhou (Canton) si Hong Kong – dornici de a-si incerca norocul la miile de mese de joc puse la dispozitie de lanturile de cazinouri ale investitorilor chinezi si americani.

Foto: Florin Iorganda

Putina lume stie, chiar si astazi, ca Macao este parte a Chinei, beneficiind insa de un statut special.

Putina istorie
Cea mai veche colonie europeana din Orientul Indepartat a fost cedata defi­nitiv de portughezi Chinei la sfarsitul anului 1999, cu conditia ca autonomia politica si economica sa ii fie garantata pentru urmatorii 50 de ani. Regiunii administrative speciale Macao i s-a alaturat, opt ani mai tarziu, Hong-Kong-ul, amandoua beneficiind practic de privilegii similare. Astfel, moneda nationala a ramas pataka, regimul vamal si de vize nu este supus regulamentelor chineze, iar libertatea informatiei e totala. Regimul de la Beijing ramâne raspunzator doar de politica externa si de cea de aparare, respectand cu strictete principiul enuntat in modi­ficarile constitutionale din 1993: „O tara, doua sisteme“. Paradoxal, evolutia geografica a regiunii Macao nu e usor de prezis: la fel ca in toata Asia de Sud-Est, lipsa de spatiu determina autoritatile sa extin­da uscatul prin indiguiri si asanari.

Putina geografie…
Practic, Macao este constituit dintr-o peninsula, marginita de Fluviul Perlelor si de Fluviul de Vest, si doua insule: Taipa si Coloane. Acestea din urma au fuzionat gratie proiectului de extindere a uscatului, podurile care le uneau in trecut devenind inutile odata cu aparitia autostrazii de la nivelul solului nou-creat. Primul lucru care te impresi­oneaza, mai ales daca vii pe mare (am traversat golful, format de gura de varsare a Fluviului Perlelor, coborand dinspre Hong-Kong), este podul exterior ce evita tot traficul continental, unind China continentala cu insulele. Nu departe, o insulita artificiala gazduieste aeroportul recent mutat de pe continent – una dintre multele provocari pe care geografia le-a ridicat in fata inginerilor chinezi. Relieful este mult mai plat decat in Hong-Kong-ul invecinat, ici-colo itindu-se cateva coline pe care rasar vestigii istorice importante – farul, muzeul de istorie din mijlocul fortaretei si case ale fostei nobilimi.

…si aroma locala
Ei bine, despre parfumul locului pot spune doar ca e puternic, ciudat, oarecum anacronic. Centrul istoric a fost declarat monument UNESCO in 1987 si mi s-a parut una dintre cele mai bine gandite atractii turistice din cate am vazut: un circuit de 22 de obiective, inlantuite de calea pietruita ce ghideaza sute de mii de vizitatori pe an. Pornind de la templul Mo-Kok si sfarsind la Fortaleza do Monte, calea insira perle arhitectonice, isto­rice si culturale de invidiat. Largo do Senado – piata centrala, marginita de cladiri istorice cu iz mediteranean, varuite in culori pastelate – este punctul de plecare a strazii Almeida Ribeiro, o artera comerciala cum numai in cartierul francez din Shanghai mi-a mai fost dat sa intalnesc in periplul meu prin China. Atractia-emblema a vremurilor demult apuse este fatada bisericii Sfantul Paul, construita de iezuiti cu ajutorul crestinilor japonezi care fugeau de persecutiile nipone de la inceputul secolului al XVII-lea. Nu departe de locurile deja pome­nite, fostul cartier rosu – o retea de stradute inguste, filmate intr-unul dintre episoadele Indiana Jones – adaposteste zeci de comercianti de dulciuri care de care mai ciudate: coapte, gatite sau glazurate sub ochii vizitatorilor curiosi. Cartierele marginase nu sunt cu nimic diferite de mahalalele marilor metropole sud-americane: imaginea cu care des­chi­dem articolul de fata a fost identi­ficata de multi travelers din America de Sud cu aceea a unor cartiere din Caracas sau Lima. Partea de sud-vest a peninsulei gazduieste zonele de agrement, marile hoteluri si cele 26 de cazinouri care fac ca in prezent Macao sa fie numarul unu mondial in materie de jocuri de noroc, prin prisma valorilor jucate.

Trecerea pe insule schimba peisajul si, pe alocuri, arhitectura. Cartiere noi, construite mai ales pe verticala, si noua zona de afaceri se profileaza pe esplanada, insa mai e nevoie de mult efort pina cind ele vor aduce cu celebrele peisaje urbane din Shanghai si Hong-Kong, ce vor fi prezentate pe larg in numarul viitor. Senzatia de stranietate este data de amestecul dintre nou si vechi, dar mai ales de ciudata alaturare dintre stilul arhitectural mediteranean si populatia chineza. Privesti in jur si practic nu stii unde esti. Aromele restaurantelor si puzderia de chipuri de pe strazi te aduc cu picioarele pe pamant abia dupa ce, vreme de cateva clipe, vesti­giile te-au proiectat in atmosfera latinitatii.

Mostenirea culturala intangibila
Coincidenta a facut sa aprofundez acest nou concept antropologic si turistic in timpul calatoriei in China, iar Macao este depozitul perfect al acestei mosteniri. Pe langa vestigii si marturii, fiecare veac a pastrat, mai mult sau mai putin nealterate, obiceiurile, credintele si practicile stravechi care ii constituie patrimoniul intangibil. In Macao, am avut ocazia sa inteleg pe deplin semnificatia termenului, sa ii cunosc exprimarile, discrete precum ritualurile religioase, ca Spalarea lui Buddha, sau zgomotoase, ca Festivalul Dragonului Beat – o explozie de voiosie si barbatie, alimentata din plin de bere si alcool extras din orez. Un fel de nostalgie Macao poate fi descoperit in multe feluri: de la etajul 50 al hotelurilor moderne ce atrag gamblerii din toata Asia, din goana impusa de ghidul care are de trecut in revista intr-un timp-re­cord puzderia de atractii istorice, de la adapostul umbrelelor de pe terasele Avenidei de Ribeira Grande sau fluie­rand, cu mâinile in buzunar, si raspun­­zand cu rabdare tuturor salu­turilor pe care politi­coa­se­le gazde nu se sfiesc sa ti le adreseze la tot pasul. Provocarea Asiei rezida in faptul ca niciodata nu-i vei putea epuiza toate fatetele, la vedere sau ascunse.