În studiu, participanţii au fost supuşi unor teste pentru a li se măsura capacitatea de a lua decizii. Specialiştii au urmărit 9 criterii, iar participanţii au obţinut rezultate slabe la 6 dintre ele. Cele mai mici rezultate s-au obţinut la categoriile ce vizau luarea iniţiativei şi gandirea strategică, acolo unde participanţii au fost notaţi drept „disfuncţionali”.
Având în vedere că până acum se credea că nivelul de dioxid de carbon din clădiri este neglijabil şi că, prin urmare, nu poate afecta subiecţii umani, rezultatele au fost neaşteptate şi ar putea viza încăperile aglomerate create special pentru învăţat sau lucrat, precum şcolile.
Principala sursă de dioxid de carbon din clădiri sunt chiar oamenii. În timp ce concentraţia de dioxid de carbon din aer liber atinge 380 ppm (părţi pe milion), concentraţia din locurile închise poate ajunge la câteva mii de ppm. Nivelul crescut de dioxid de carbon din încăperi se menţine ca urmare a lipsei unui sistem de ventilaţie.
Chiar dacă, în general, la locul de muncă concentraţia de dioxid de carbon nu depăşeşte 1.000 ppm, în sălile de clasă, ea trece frecvent peste 1.000 ppm, ajungând chiar şi la 3.000 ppm.
Citind două rapoarte realizate de oamenii de ştiinţă din Ungaria, care subliniau că atunci când concentraţia de dioxid de carbon atinge valori între 2.000 şi 5.000 de ppm ea poate afecta unele activităţi umane, cercetătorul William Fisk a decis să testeze această teorie. În studiu a fost măsurată capacitatea de a lua decizii a 24 de participanţi. Ei au fost organizaţi în grupuri de câte patru şi intervievaţi în încăperi de dimensiunea unui birou, câte 2,5 ore, fiind expuşi, pe rând la 600, 1.000 şi 2.500 de ppm. Prin sistemele de ventilaţie a fost introdus dioxid de carbon ultra pur, în timp ce alţi factori, precum umiditate, temperatura şi rata de ventilaţie au rămas constanţi.
Deşi studiul a fost realizat pe un eşantion restrâns, rezultatele sunt foarte clare: concentraţia mare de dioxid de carbon din spaţiile închise afectează unele abilităţi cognitive. Cele mai afectate activităţi fiind capacitatea de a lua atitudine şi gândirea strategică.
Pe de altă parte, studiul a fost primul de acest fel care a utilizat testul Strategic Management Simulation, care are un nivel mai ridicat decât cele foarte uşoare, utilizate de regulă, în astfel de cercetări.
Totuşi, datele preluate din mai multe şcoli generale indică faptul că, nu de puţine ori, nivelul de dioxid de carbon este cu mult peste media de 2.500 ppm utilizată în studiul lui Fisk. Deşi actualul studiu a analizat doar capacitatea de a lua decizii, Fisk susţine că este posibil ca nivelul de dioxid de carbon din clasele de studiu să îi dezavantajeze pe şcolari.
Sursa: Times of India