Turismul religios. Pe urmele sfintilor

Calator pe meleaguri straine

In latina, termenul „peregrinatio” se referea la o calatorie catre pamanturi straine, insa ceea ce numim astazi pelerinaj este diferit de ceea ce se intampla pana in urma cu un secol. Cei care se angajau intr-o astfel de misiune crestina, care semana foarte mult cu o aventura, parcurgeau intregul drum, oricat de lung ar fi fost, la picior. Desigur ca luau in considerare posibilitatea de a nu ajunge la destinatia finala, insa in acele vremuri exista si un regulament nescris al pelerinajului. Deoarece distanta era parcursa pe jos si putea dura mai bine de un an, (in functie de locul de plecare si de destinatie), pelerinii nu isi permiteau sa care prea multe alimente sau haine cu ei, insa oamenii din localitatile pe care le strabateau aveau obligatia morala de a le oferi acestora hrana si adapost.

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Multi dintre oamenii obisnuiti care se angajau in calatoria vietii lor erau manati de sentimente nobile, prin care urmareau curatarea si obtinerea pacii interioare. Mai erau si fetele bisericesti, care aveau mai mult de castigat la intoarcerea din calatorie: faima, asocierea cu ceva sfant si chiar sanctificarea. Drept pentru care, nu oricine avea privilegiul sa plece, chiar daca avea dorinta. Viiitorul pelegrin trebuia sa aiba consimtamantul celor mai apropiate rude si permisiunea episcopului. Oficialii bisericii se interesau asupra vietii si moravurilor si se asigurau ca acesta nu este manat de dorinte vanitoase.

Ancheta devenea si mai riguroasa daca era vorba despre o fata bisericeasca. Episcopul avea grija ca acest pelerinaj sa nu fie doar un pretext al solicitantului pentru a reveni la bucuriile vietii laice. Dupa ce lucrurile erau lamurite, pelerinul primea binecuvantarea, care avea rolul unui pasaport modern. Prin intermediul acestui act, pelerinul dobandea un statut special de care tineau cont manastirile, preotii sau oamenii care il primeau in casa. In acea perioada, era o adevarata infamie sa refuzi unui pelerin adapostul sau hrana.

In paralela cu aceste vremuri demult apuse, durata unui pelerinaj modern poate fi cu mult scurtata cu ajutorul mijloacelor de transport. Desi mai exista o multime de persoane care recreeaza drumurile inaintasilor lor, mai sunt si cei care doresc sa vada si sa se roage in locurile sfinte, insa nu au timpul necesar unei calatorii „a la carte”. Aici intervine puterea „magica” a transportului aerian sau terestru.

Astazi, cei care se mai incumeta sa faca o calatorie atat de lunga din tara lor pana in Ierusalim sunt, in teorie, niste crestini dedicati, iar in practica, niste aventurieri. In mare parte din cauza faptului ca statutul de pelerin crestin nu se mai bucura de aceeasi recunoastere ca odinioara, prin urmare trebuie intai sa castigi increderea celui care te va adaposti sau iti va da de mancare. (Citeste aici aventura unui cuplu tanar care a parcurs distanta de 6000 de kilometri dintre Paris si Ierusalim pe jos). Legea nescrisa a ospitalitatii fata de pelerin s-a pierdut in negura vremurilor, ca orice alta lege nescrisa.

Ierusalim, Israel

Fara indoiala, unul dintre cele mai populare destinatii de pelerinaj si cu siguranta, cel mai inedit dintre toate este Ierusalim, orasul care aduna laolalta crestini, musulmani si evrei. Ierusalimul joaca un rol central atat in religia crestina, cat si in cea mozaica si islamica. Este intr-adevar neobisnuit si spectaculos modul in care trei dintre cele mai raspandite si puternice religii ale lumii revendica si isi au sursa de inspiratie in acelasi loc.

Pentru crestini, Ierusalim este locul in care Iisus a fost adus, copil fiind, sa vada Templul si sa ia parte la festivitati. Conform Evangheliilor, Mantuitorul a predicat si a infaptuit minuni in Ierusalim, mai cu seama in jurul Templului. De asemenea, Scripturile relateaza despre Cina cea de Taina, arestarea din gradina Getsemani, judecarea, crucificarea, Invierea si ridicarea la cer a lui Iisus – evenimente care au avut loc in Ierusalim.

Locul despre care se crede ca a gazduit Cina cea de Taina este localizat pe Muntele Sion, in aceeasi cladire in care se afla si Mormantul Regelui David. Un alt loc din Ierusalim catre care se indreapta atentia crestinilor este Golgota, dealul crucificarii lui Iisus. Evanghelia dupa Ioan il descrie ca fiind situat in afara Ierusalimului, insa dovezi arheologice recente indica faptul ca dealul se afla la o distanta scurta de zidurile Vechiului Oras. Biserica Sfantului Mormant (foto, jos) se afla in topul preferintelor pelerinilor crestini de mai bine de 2000 de ani.

Obisnuinta de a merge in pelerinaj catre locul in care Iisus si-a petrecut o mare parte a existentei lui porneste de undeva din a doua jumatate a secolului II, insa drumul a devenit mai putin periculos abia in momentul incetarii persecutiilor crestinilor in Imperiul Roman, odata cu Edictul de la Milano din 313, dat de Imparatul Constantin. De altfel, una dintre personalitatile de marca ale istoriei crestine, care a pornit in pelerinaj la Ierusalim in jurul anului 330, este chiar mama Imparatului Constantin, Sfanta Elena. Locurile crestinilor preferate pentru reculegere, odata ajunsi in Ierusalim sunt Biserica Sfantului Mormant, supranumita si Biserica Sfintei Invieri (Invierea), si Biserica de pe Muntele Maslinilor (Ridicarea la cer).

Numarul vizitatorilor de la inceputuri pana in prezent este incomensurabil, insa un fapt cert este ca acest loc sfant, sursa de intelepciune si de liniste pentru mai multe credinte, exercita aceeasi atractie de secole fata de cei care vor sa fie impacati cu sine si cu cei din jur. Tineri si batrani, femei sau barbati, crestini, evrei sau musulmani, fiecare om isi gaseste linistea in interiorul zidurilor orasului.

Mai multe informatii despre cum sa ajungeti la Ierusalim, unde puteti manca, oferte de cazare, cat si recomandari vestimentare, gasiti aici.

Santiago de Compostela, Spania

Unul dintre cele mai cunoscute rute ale pelerinajului crestin din Europa, Camino de Santiago de Compostela atrage anual milioane de credinciosi care pornesc intr-o lunga calatorie de regasire spirituala. Orasul Santiago de Compostela este capitala provinciei Galicia, iar partea veche a orasului a fost integrata in Patrimoniul mondial al siturilor protejate de UNESCO inca din 1985.

Asezarea a devenit un nucleu al pelerinajului crestin dupa descoperirea unui mormant despre care s-a presupus ca apartine apostolului Iacob cel Batran, fratele lui Ioan (Santiago el Mayor, in spaniola). In cinstea acestuia a fost ridicata catedrala care ii poarta numele. Construita in stil romanic, catedrala a suferit ulterior modificari si imbunatatiri din care a rezultat ulterior un melanj al mai multor stiluri arhitecturale. Desi Camino de Santiago de Compostela isi impartea pelerinii in timpul Evului Mediu cu Roma si Ierusalimul, destinatia a cazut intr-o uitare nemeritata in secolul al XIX-lea, pentru a reveni in forta la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI.

Legenda spune ca in jurul anului 813 un inger i-a aparut in vis ermitului Pelayo, caruia i-a dezvaluit unde se afla inmormantat apostolul Iacob cel Batran. Episcopul din Iria Flavia (azi, orasul Padron) a vrut sa verifice spusele ermitului si s-a dus catre locul indicat de acesta. In locul care avea sa fie cunoscut ulterior sub denumirea de „campus stellarum” oamenii bisericii au descoperit mormantul Sfantului Iacob.

Credinta generala este ca denumirea de „campus stellarum” (campul stelelelor) sta la baza formarii numelui de „Compostela”, insa unii lingvisti sunt de parere ca este mai degraba o declinare galica a cuvintelor „compostum” si „compositum”, cu terminatia diminutiva „-ellum”. In acest caz, „compostellum” inseamna „mic aranjament” sau „pregatiri funerare”, ceea ce poate fi si o referire la un mormant.

Se pare ca, initial, pe locul care avea sa devina ulterior un oras, se afla un loc al cultului druidic. Romanii au ridicat aici un mausoleu si se pare ca a existat si un oras denumit Asseconia. Asezarea pare ca a devenit centrul interior al unor numeroase mici porturi galice, cum ar fi Padron. O traditie bazata pe sacralitate exista deja aici, intrucat se credea ca Padron poseda pietre sacre. Orasul a fost crestinat undeva intre primul si al treilea secol, dupa care a fost uitat, in contextul persecutiilor romanilor asupra crestinilor. A reaparut, miraculos, in atentia omenilor dupa 813, cand a fost descoperit mormantul apostolului Iacob. Mica aglomeratie de case si oameni devine un oras in toata regula la inceputul secolului XI.

Dupa descoperirea mormantului, Spania nu a mai stat pe ganduri si l-a numit pe Sfantul Iacob patronul religios al Spaniei, protectorul tarii in fata invadatorilor musulmani. Dupa ce familia regala a Spaniei s-a unit prin mariaj cu cea de Bourgogne (protectoarea moastelor de la Cluny), pelerinajul catre Compostela devine universal.

In oras se afla 10 biserici, dintre care cea mai spectaculoasa este, bineinteles, cea a apostolului Iacob, situata in mijlocul orasului. Cea de-a doua este inchinata apostolului Petru si este in fapt o abatie de maici. Tot in oras mai puteti vizita biserica Sfantul Mihail, manastirea Sfantului Martin, biserica Sfintei Treimi sau pe cea care poarta hramul Fecioarei Maria, aflata in spatele bisericii Sfantul Iacob.

Despre Santiago in limba spaniola, Saint James in engleza sau Apostolul Iacob in romana, fratele apostolului Ioan, se crede ca se odihneste in cripta care se afla sub altarul catedralei care ii poarta numele. Insa o alta teorie sustine ca ramasitele apartin lui Priscillian, un ascet din Avila, care a fost condamnat ca eretic in Franta anului 385 d.Hr., insa a fost considerat martir in Galicia si partile nordice ale Spaniei.

Mai multe informatii sau recomandari despre modalitatile de transport si obiective turistice, gasiti aici.

Lourdes, Franta

Lourdes este o mica comuna aflata in Pirinei, in sud-vestul Frantei. Initial, doar o asezare de trecere, orasul a devenit in prezent, neincapator pentru milioanele de turisti care se indreapta catre aceasta directie anual. Destinul acestei mici localitati s-a schimbat radical in anul 1858, cand insasi Fecioara Maria l-a onorat cu a sa aparitie miraculoasa. Pana in acel moment, singurul punct de atractie erau doar ruinele unui castel fortificat aflat in centrul orasului. Dupa ce Bernadette Soubirous a sustinut ca Fecioara Maria i s-a aratat in diverse ocazii si dupa ce au avut loc cateva vindecari miraculoase, orasul a devenit una dintre destinatiile preferate ale crestinilor.

Pana in 1858, Lourdes era doar un oras linistit si modest, cu o populatie de doar 4.000 de locuitori. Castelul era ocupat de o garnizoana de infanterie. Orasul insemna, in traseul turistic, doar un loc de trecere catre apele termale de la Bareges, Cauterets, Luz-Saint-Sauveur sau Bagneres-de-Bigorre. In data de 11 februarie 1858, o fetita din partea locului, Bernadette Soubirous, in varsta de 14 ani, a sustinut ca o doamna frumoasa i-a iesit in cale in Grota Massabielle. Acesta doamna s-a prezentat ca fiind Conceptia Imaculata, iar credinciosii au numit-o Binecuvantata Fecioara Maria. Aparitiile s-au repetat de inca 17 ori si, dupa numai un an, mii de pelerini veneau sa se reculeaga in mijlocul noului loc sfant.

In luna februarie a anului 2008 a avut loc comemorarea a 150 de ani de la prima aparitie a Fecioarei. La festivitati au luat parte peste 45.000 de pelerini. Desi orasul are numai 15.000 de locuitori, beneficiaza de o capacitate de cazare imensa, avand cel mai mare numar de hoteluri dupa Paris.

Sezonul pelerinajului incepe din martie si dureaza pana in octombrie, iar locul in care s-a petrecut prima aparitie miraculoasa a Fecioarei a devenit o destinatie preferata atat a europenilor, cat si a crestinilor din alte colturi ale lumii. Apei care izvoraste din grota i s-au atribuit puteri tamaduitoare, insa se gasesc destui sceptici care sa se indoiasca de adevarul acestor zvonuri neconfirmate stiintific.

Se estimeaza ca un numar de aproximativ 200 de milioane de oameni au vizitat locul din 1860 pana in prezent, iar Biserica Romana-Catolica a recunsocut oficial 67 de vindecari miraculoase. Detaliile sunt verificate foarte atent, pentru a se asigura ca vindecarea nu are de-a face cu alte tratamente paralele, si se bazeaza doar pe proprietatile tamaduitoare ale apei. In ciuda valurilor de credinciosi care iau cu asalt oraselul in fiecare sezon, exista dezbateri asupra naturii primelor aparitii. Au existat mai multe tentative, atat din partea politiei, cat si din parea bisericii, de a cerceta posibile incercari de frauda, insa cel putin unii dintre investigatori si-au schimbat parerea pe parcurs.

Multi dintre cei care ajung aici se arata dezamagiti la sosire din cauza mercantilismului exagerat care se practica pe strazile orasului. Bastinasii si-au dat seama ca obiectele de cult religios reprezinta o sursa sigura de venit, insa rezultatul final se traduce printr-o dominatie a kitsch-ului. Vitrinele magazinelor sunt pline pana la refuz de statuete si alte suveniruri religioase, realizate mai mult sau mai putin artistic. Fenomenul a dat nastere unor critici aspre, in vreme ce anumite voci sustin ca Lourdes nu este altceva decat o fabrica de bani pentru oras si pentru regiune, prin urmare exista un interes crescut in atragerea si mentinerea interesului pelerinilor.

Cum ajungi la Lourdes, pe jos sau cu mijloace de transport, ce sa cumperi sau unde sa mananci, afli aici.

________________

SPUNE-TI PAREREA! Ai vizitat unul dintre cele 3 locuri prezentate in acest articol? Povesteste-ne experienta ta. Daca nu, unde ai dori sa pleci in pelerinaj? Despre ce alte obiective turistice ti-ar face placere sa citesti in articolele de calatorii de pe DESCOPERA.ro? Ce parere ai despre acest articol?

CITESTE SI:

• De la Zidul Segregarii la Zidul Plangerii
• Lourdes, Fatima, Medjugorie
• Abydos: o poarta catre misterele trecutului