Bizar: Influenta Soarelui asupra Istoriei

Pete care nu ies la spalat

Hotarat lucru, René Fabre, un sofer de 48 de ani
din Précy-sous-Thil, nu va uita niciodata noaptea de 13 martie
1989. In timp ce rula pe o sosea din regiunea Morvan (Bourgogne),
Fabre a fost martorul unui superspectacol cosmic, al unei
reprezentatii de gala venite direct din Univers: o uriasa aurora boreala desfasurandu-si
luminiscenta magica pe toata bolta cereasca. Aceasta imbratisare
celesta i-a dat martorului ocular un sentiment de irealitate
ametitoare si amenintatoare.

• Cât de periculos este să amânăm mersul la toaletă?
• Inteligența Artificială a declanșat o criză de fraudă academică în universități

Asemenea lumini aurorale marcheaza debutul unui
nou ciclu de convulsii solare. De cand oamenii
contabi­lizea­za minutios aparitia asa-numitelor pete solare, adica
de peste 250 de ani, s-a stabilit o periodicitate medie a acestora
de 11,2 ani, care poate varia intre 9 si 14 ani. Aceste pete sunt,
de fapt, semnale care anunta spasme paroxistice: exploziile
solare. Sunt explozii colosale, care se propaga la
500.000 de kilometri inaltime, degaja o putere egala cu aceea pe
care ar genera-o 100 de milioane de bombe cu hidrogen si
propulseaza in Univers uriase sufluri de energie, sub forma de raze
X, raze gama si unde radio.

Si nu sunt necesare mai mult de opt minute
pentru ca acest val de parti­cule de inalta frecventa sa-i provoace
Terrei perturbatii uriase. Cu numai o zi inaintea intamplarii de la
Morvan, deci pe 12 martie 1989, la mii de kilometri departare,
intr-un oras californian, portile automate ale garajelor au inceput
un balans salba­tic, derulat pe parcursul a cateva minute. In
aceeasi zi, 6 milioane de familii din regiunea canadiana Québec
s-au trezit cufundate in intuneric, iar pana de curent a durat mai
bine de noua ore. In zilele de 12, 13 si 14 martie 1989,
s-a inregistrat cea mai puternica furtuna geomagnetica abatuta
asupra Terrei in secolul XX.

In straturile joase ale atmosferei, eruptiile
solare determina curenti de mica frecventa, care afecteaza liniile
de inalta tensiune. In cele mai multe cazuri, liniile cedeaza. In
plus, furtunile geomagnetice genereaza faimosul efect
botezat fade out, care consta in disparitia undelor radio
de-a lungul a mai multe ore, uneori chiar zile. Sa facem o
scadere simpla: 1989 (ani) minus 11 egal 1978; 1978 minus 11 egal
1967; 1967 minus 11 egal 1956. Ei bine, exact in 1956, datorita
unei activitati solare similare, marina britanica a pierdut
contactul cu unul dintre submarinele sale nucleare.

Ani care au schimbat istoria

Dupa 24 de ore, submarinul disparut a iesit la suprafata fara
cel mai mic semn de avarie. Tacerea sa se datorase unui astfel de
capriciu al Soarelui. In 1967, in plin razboi americano-vietnamez,
minele magnetice din golful Haipong au inceput sa se atraga intre
ele, explodand simultan. Din aceeasi cauza, pare-se…

O teorie extrem de interesanta este cea avansata de
savantul rus A.L. Tchijevski, care afirma ca istoria
omenirii a fost, este si va fi arbitrata de activitatea
solara. Tchijevski aduce cateva exemple destul de
convingatoa­re: Revolutia Franceza din 1789, Revolutia Rusa
din 1917 si criza cehos­lovaca din 1968, ani care au corespuns unor
activitati solare ma­si­ve.Dar poate cel mai
elocvent exem­plu este anul 1989, an cu o avalansa de
evenimente care au schimbat istoria omenirii: caderea, dupa
aproa­pe trei decenii, a Zidului Berlinului, moartea imparatului
Hirohito al Japoniei, revolta studentilor chinezi in Piata
Tienanmen din Beijing, condam­narea la moarte a scriitorului
iranian Salman Rushdie de catre ayatolahul Khomeini pentru
publica­rea Versetelor satanice, demisia prese­din­telui
chinez Den Xiaoping, „revolutiile de catifea” din Cehoslo­vacia si
Bulgaria, invadarea statului Panama de catre armata americana,
accidentul ecologic din Alaska, unde tancul petrolier Exxon Valdez a deversat in
mare 53.044.510 galoane de petrol, cutremurul din San
Fran­cis­co si, nu in ultimul rand, san­ge­­roasele evenimente de
la Bucuresti, prin care a fost inlaturat de la putere unul din­tre
cei mai crunti dictatori comunisti.

Sa fie toate acestea pure coinciden­te? Posibil.
In fond, istoria isi urzeste planurile departe de privirile
oamenilor de rand. Totusi, daca extindem teoria lui Tchijevski la
domeniul medicinei, lucrurile se complica dramatic. Sa luam, spre
exemplu, epidemiile de gripa. Gripa spaniola din 1918, care
a facut 21 de milioane de victime, a izbucnit intr-un an cu
explozii solare masive. Epi­demiile de gripa asiatica din 1957,
1968 (dupa 11 ani) si 1979 (dupa alti 11 ani) au coincis cu
acti­vi­tati solare extrem de puternice. Chiar si epide­mia de
gripa din Fran­ta (noiembrie 1989 – ianuarie 1990) se inscrie in
algo­ritmul de mai sus. Toate aceste coincidente sunt
absolut tulburatoare, spun virusologii.

Ceea ce stim cu siguranta este faptul ca radiatiile
electro­magne­tice generate de eruptiile solare pot modifica
efectiv molecu­lele ADN-ului uman. Difteria si meningita
sunt si ele la cheremul capriciilor solare, desi arsenalul de
diagnosticare si tratament de astazi le-a scos de pe lista bolilor
mortale. Aerul pe care il respiram contine ioni. Unii au
incarcatura negativa si ne dau vioiciune si buna dispozitie. Ionii
pozitivi, dimpotriva, ne sunt nefasti, produc migrene, melancolie,
enervare si anxietate. Oare la acest lucru se refe­rea Montesquieu
in opera sa Spiritul legilor cand descria „influentele
aerului asupra fibrelor corpului uman”?

Acum, poate este mai clara scena din filmul Star Trek in care Mr.
Spock il informeaza pe capitanul Kirk despre intreruperea
comunicatiilor si inope­ra­bilitatea transportului din cauza
furtu­nii magnetice. In anii ’70, la vremea cand a fost realizat
seria­lul, aceasta scena a provocat zambete oamenilor de stiinta,
furtunile magne­ti­ce fiind considerate aberatii
science-fiction. Insa, dupa cum am vazut in acest articol, Mr.
Spock avea dreptate.

Facts

• Aeronava Concorde, scoasa din uz in 2003, obisnuia sa zboa­re la
  aproximativ 18.000 de metri altitudine, adica intr-un perimetru
  unde nivelul ra­dia­­tiilor X si gama este extrem de ridicat.
  Pentru a le tine piept, Con­corde era echipat cu un
  detector special care, in momentul cand repera o crestere a
  fluxului de parti­cule radioac­tive, reducea automat
  altitu­dinea, pilotii fiind obligati sa-si continue zborul
  la viteza subsonica.

• Dilatarea straturilor atmosferice superioare poate
  frana satelitii si, uneori, ii poate scoate de pe orbite.
  Mai multi sateliti militari americani si rusesti au fost distrusi
  in 1989 si la inceputul lui 2002.

• Cosmonautii de la bordul navetelor spatiale isi concentreaza
  permanent atentia asupra dozimetrelor: in momentele de agitatie
  solara, acestea repereaza radiatiile (X sau gama) care depasesc
  limitele normale. Cosmonautii adora iesirile in spatiu, dar este
  suficient ca de la centrele lor de comanda sa le fie transmise doua
  cuvinte pentru a se intoarce de urgenta in navete: „Explozii
  solare!” Daca i-ar surprinde in spatiu, aceste explozii
  i-ar expune unor radiatii ucigase.

CITESTE SI:

• Apocalipsa de pe Soare
  (VIDEO)
• 
  Exista in sistemul solar o numaratoare inversa catre
  pierzanie?
• 
  Se construieste prima sonda care va zbura aproape de
  Soare
• 
  Baile de soare stimuleaza inteligenta si previn instalarea
  dementei senile
• Cea mai
  spectaculoasa inregistrare a Eclipsei