Paradoxul Fermi conţine aparentele contradicţii privind existenţa numeroaselor civilizaţii extraterestre, însă afirmaţiile sunt lipsite de dovezi. Conform Tech Times, au reprezentant un punct central al căutării inteligenţei extretarestre.
În cadrul noului studiu, paradoxul a fost reevaluat prin intermediul ecuaţiei Drake, propusă iniţial în 1960. Ecuaţia este utilizată pentru calcularea şanselor de descoperire a vieţii inteligente în univers. Ideea principală este că, în ciuda unei cantităţi mici de dovezi ale inteligenţei extraterestre, numărul imens de locaţii care ar putea găzdui astfel de vietăţi ar trebui să conţină un număr asemănător de civilizaţii observabile.
Conform sudiului ce are la bază cunoştinţele existente deţinute în prezent de către pământeni, se pare că omenirea este singura specie inteligentă în universul observabil sau chiar în întreaga Cale Lactee, în acest moment.
Paradoxul a fost propus de fizicianul Enrico Fermi în 1950. A devenit popular deoarece încearcă să obţină răspuns la întrebarea „unde se află extratereştri”. Având în vedere că Pământul face parte dintr-un sistem planetar tânăr, paradoxul se bazează pe idea că extratereştrii ar fi vizitat lumea noastră până acum. Însă, până acum, extratereştrii nu au fost detectaţi.
În 2013, dr. Anders Sandberg, unul dintre autorii studiului din prezent, a propus, conform Paradoxului Fermi, că alte fiinţe extraterestre nu sunt moarte, ci într-o stare de hibernare sau aşteptare a unor condiţii favorabile în univers.
În cadrul studiului actual, Sandberg şi alţi doi colegi ai săi au reevalut paradoxul Fermi, aplicând parametri ecuaţiei Drake. Aceştia au încorporat modele ale factorilor chimici şi genetici ai evoluţiei vieţii din univers. Noua evaluare dezvăluie existenţa unei cantităţi majore de incertitudine privind formele de viaţă inteligente extraterestre.
Ecuaţia utilizată în studiu este exprimată matematic astfel: N = R* x fp x ne x fl x fi x fc x L.
Simbolul (N) reprezintă numărul civilizaţiilor din galaxie care ar putea avea capacitatea să comunice cu oamenii. (N) poate fi determinat prin multiplicarea ratei medii de formare a stelelor din galaxie, ce este reprezentat de simbolul (R*). Simbolul (fp) reprezintă o fracţiune din aceste stele ce au planete; (ne) reprezintă numărul de planete ce pot susţine viaţa; (fl) este numărul de planete cu civilizaţii pe care se poate dezvolta inteligenţa extraterestră; (fc) este numărul de civilizaţii care ar putea dezvolta tehnologii de comunicare şi, în cele din urmă, (L) reprezintă perioada de timp care ar fi necesară pentru ca aceste civilizaţii să transmită semnale în spaţiu.
Numărul de incertitudini ştiinţifice derivat din calcul i-a ajutat pe cercetători să ajungă la concluzia că oamenii sunt singuri în univers.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: