Fenomenul astronomic a apărut pe cer pe 11 martie, 1437 şi a durat 14 zile, informează Science Alert. Ceea ce astronomii coreeni au observat nu era o supernovă, ci o novă clasică. Fenomenul are loc pe suprafaţa stelelor, unde se prodc explozii fără ca acestea să se dezintegreze.
În timpul unei nove, o stea albă pitică absoarbe hidrogenul din vecinătatea unei stele, pe care îl depozitează într-un strat gazos. În 1437, steaua pitică a eliminat hidrogenul provocând o lumină puternică care a fost vizibilă din constelaţia Scorpionului până în Seoul.
Sursa: (K. Ilkiewicz, J. Mikolajewska and M.M. Shara/Nature 2017)
În prezent, la 600 de ani de la eveniment, nova şi-a pierdut din intensitatea luminoasă. În anul apariţiei, aceasta era de 300.000 de ori mai luminoasă decât Soarele. Chiar şi aşa, încă este analizată de astronomi. Michael Shara, astrofizician din cadrul Muzeului American de Istorie Naturală, a observat nova timp de aproape 30 de ani. ”Am utilizat toate tehnicile şi instrumentele dezvoltate de astronomi,” a declarat Shara.
În cele din urmă, expertul a descoperit rămăşiţele erupţiei, steaua albă pitică şi locul în care s-a produs fenomenul. În urma analizării arhivelor astronomice realizate între 1885 şi 1993, din cadrul Harvard, experţii au descoperit că steaua albă se deplasa pe o traiectorie perpendiculară cu cea a Pământului Expertul a utilizat mişcarea stelei pentru a-i determina traiectoria. Conform informaţiilor din cadrul arhivelor Harvard, sistemul stelar este încă activ.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: