1. Cele
mai multe specii de serpi au un singur plaman – cel drept. Datorita
formei alungite a corpului, s-a ajuns la aceasta solutie… de
compromis: un singur plaman functional. Celalalt e absent sau atat
de redus (vestigial), incat nu mai are niciun rol in
respiratie.
2. Rinichii
serpilor sunt asezati nu unul langa altul, ca la toate
vertebratele, ci unul in prelungirea altuia. Cauza? Aceeasi:
dezvoltarea corpului „pe lung”, in dauna latimii.
3. Serpii
nu au picioare, stim. Si totusi… unii serpi au pastrat, in cursul
evolutiei, niste rudimente de centura pelviana (oase ale bazinului)
si de membre posterioare. La serpii boa si la pitoni, vestigiile
picioarelor din spate sunt inca vizibile, sub forma unor „pinteni”
asezati de o parte si de alta a a cloacei.
4. Serpii
masculi au doua organe copulatoare – doua hemipenisuri. (Nu, nu le
folosesc pe amandoua deodata, pentru ca femela are o singura
cloaca).
5. Serpii
nu isi pot inchide ochii, pentru ca nu au pleoape mobile. Ochii
sunt acoperiti de membrane transparente, fixe, care sunt, de fapt,
solzi modificati, specilizati.
6. Exista
multe simboluri asociate sarpelui (multe dintre ele negative); si
totusi, in Occident, serpii sunt si un simbol al medicinei – al
tamaduirii, asadar. Cum s-a ajuns la asta? Serpii naparlesc
periodic; inaintea naparlirii, pielea devine foarte uscata si
lipsita de luciu, iar ochii se opacifiaza – ce mai, bietul sarpe
arata ca si mort. Insa, odata lepadata vechea piele, sarpele
reapare in lume cu o piele nou-nouta, stralucitoare, ca si cand
s-ar fi tamaduit in mod miraculos, iar acest comportament a facut
ca el sa devina un simbol al vindecarii, prin extensie – al
medicinei (desi aceasta nu te vindeca intotdeauna, din
pacate).
7. Nu
exista serpi vegetarieni; toti consuma hrana de origine animala:
mananca mamifere (mai mari ori mai mici, de la soareci pana la
antilope, in functie de cat de mare e sarpele cu pricina), pasari,
reptile, amfibieni, pesti, moluste, insecte sau oua. Unii dintre ei
sunt foarte specializati: cobra regala din Asia si bandy-bandy din
Australia se hranesc cu alti serpi; unii „mancatori de moluste” din
subfamilia Pereatine au mai multi dinti pe partea dreapta a gurii
decat pe cea stanga, deoarece melcii cu care se hranesc au cochilia
dextra, adica incolacita de la stanga spre dreapta – un exemplu de
co-evolutie dintre cele mai interesante.
8. Serpii nu isi mesteca hrana si nici nu rup
bucati din ea, ci o inghit intreaga. Pot face asta deoarece au o
adaptare speciala la nivelul maxilarelor – cel doua jumatati ale
falcii inferioare sunt unite printr-un ligament extrem de elastic,
ceea ce le permite sa caste o gura enorma si sa inghita prazi cu
diametrul mult mai mare decat diametrul lor (al serpilor).
9. Procesul
de digestie consuma atat de multa energie, incat sarpele care-si
mistuie hrana e amortit si greoi, aproape imobil. Un sarpe deranjat
in timpul acestei activitati va regurgita adesea prada abia
inghitita, pentru a scapa cu viata. Dar aceasta digestie este si
foarte eficienta, serpii mistuind aproape in intregime corpul
prazii – inclusiv oasele; fac exceptie formatiuni cheratinoase ca
parul si ghearele, care sunt eliminate.
10. In
India exista un festival dedicat serpilor, celebrat de hindusi. (De
altfel, tot acolo exista temple dedicate cobrelor.) In timpul
acestei sarbatori, oamenii aduc serpilor ofrande – lapte si
bijuterii de argint -, pentru ca acestia sa-i apere de rau.
*
CITESTE SI:
DESCOPERA lumea in care traiesti!