Termenul a apărut pentru prima dată în perioada Evului Mediu, în Regatul Castillei. La acea vreme, membrii familiilor nobiliare susţineau că au sânge albastru (,,sangre azul”), datorită originilor lor gotice ,,pure”. Ei spuneau că nu se căsătoriseră niciodată cu reprezentanţii altor rase, pentru că trebuiau să îşi păstreze pielea fină, translucidă. Din acest motiv, venele lor erau foarte vizibile şi aveau o culoare albăstruie.
În documente, epxresia a fost menţionată pentru prima dată de-abia în anul 1811, într-o publicaţie din Anglia. Ziarişii britanici scriau atunci că nobilii din Valencia medievală erau împărţiţi în trei clase: cei cu sânge albastru, cei cu sânge roşu şi cei cu sânge galben. Jurnaliştii aduseseră drept dovadă modalitatea prin care, în secolul al IX-lea, membrii aristocraţiei militare spaniole dovedeau că se deosebesc de inamicii lor mauri, suflecându-şi mânecile şi lăsând la vedere venele mâinilor.
În timp, obiceiul a fost preluat de nobilii din întreaga Europă, cu scopul clar de a se distinge de cei care aparţinuseră claselor sociale inferioare. Mai mult decât atât, la începutul epocii moderne, femeile începuseră să ia drept compliment faptul că cineva le spunea că au o piele de culorea turcoazului.
Sursa: historyextra.com
Vă mai recomandăm şi: „Masa Rotunda” a regelui Arthur nu era chiar o masa