Cine l-a impuscat pe Homo rhodesiensis?

Ca vrem sau nu sa credem in superioritatea fiintei umane, in capacitatea omului de a descifra tainele Universului si ale propriului trecut, nu putem trece cu vederea faptul ca istoria stiintei a lasat in urma ei sute de intrebari fara raspuns. Sfidand orice lege a rationalului, dovezi dincolo de orice indoiala par sa zguduie din temelii intregul fundament al stiintelor pe care omul le-a creat. Ele sunt misterele… Marile Mistere ale Omenirii.

Plecand de la aceasta premiza, Descopera.ro isi propune sa le ofere cititorilor sai o serie de incursiuni in tenebroasa lume a misterelor umanitatii, o serie constand in nu mai putin de 20 de episoade prin care se incearca nu atat gasirea unor explicatii stiintifice la niste probleme nu intotdeauna „ortodoxe”, cat o trecere obiectiva in revista a teoriilor si faptelor concrete ce nu isi gasesc locul in nivelul acceptat al cunostintelor actuale. Si cu ce ar fi mai potrivit sa incepem decat cu un mister care invaluie insasi aparitia omului, asa cum este ea acceptata in mediile academice?

• Redescopera Maratonul Misterelor!
• Rods – creaturi fascinante sau iluzie optica?

Tehnologia zeilor si Omul de la Broken Hill

Poate ca pentru cei mai multi dintre noi, localitatea miniera Broken Hill din Zambia nu spune mare lucru. Pentru orice antropolog, insa, acest nume este unul de referinta, cu atat mai mult cu cat aici a fost descoperit unul dintre cele mai misterioase cranii hominide din istorie. Botezata Craniul din Kabwe (actuale denumire a localitatii) sau Omul din Broken Hill, fosila reprezinta o specie unica pe scara evolutiei umane si a ramas in istorie sub denumirea de Homo rhodesiensis. Chiar daca existenta ramasitelor hominide reprezinta, ea insasi, un mister, nu vom starui asupra sa ci ne vom referi aici la un aspect ciudat, aspect ce a pus pe jar intreag lumea stiintifica.

Atunci cand a fost scos la lumina craniul, mai precis la 17 iunie 1921, descoperitorul sau, minerul de origine elvetiana, Tom Zwiglaar, a crezut initial ca se afla in fata ramasitelor unei persoane ce suferise o malformatie a oaselor. Predat autoritatilor, craniul a fost, insa, clasificat drept o fosila neanderthaliana cu o vechime prezumata la circa 40.000 de ani, estimare data in urma unor presupuneri superficiale. Si cu toate acestea, nu atat originea si vechimea fosilei au constituit subiectul aprigelor dispute din lumea stiintei cat o gaura perfect sferica situata in partea stanga a craniului, in zona in care ar trebuit sa se afle urechea individului.

Marginile orificiului nu erau fisurate, asa cum ar fi fost normal sa fie daca hominidul ar fi fost lovit de o piatra, o sulita sau un cutit de os, armele care se presupune ca ar fi existat la vremea cand acesta traia. Mai mult, partea dreapta a craniului lipseste, ca si cand ar fi fost smulsa de o forta din interior. Cum nici o eventuala atingere a sa cu tarnacopul minerului nu putea produce o astfel de rana, nu ramanea decat ca un medic legist sa isi spuna parerea. Examinat atat in Germania cat si in Marea Britanie, craniul a produs un soc atunci cand rezultatele analizelor au fost date publicitatii, iar concluzia a fost unanima: doar un glont este capabil sa produca o astfel de rana.

Ulterior, fosila a intrat in atentia antropologului Arthur Smith Woodward, cel care a identificat-o ca o specie hominida cu totul noua, un eventual stramos al Omului de Neanderthal. Testele ulterioare au aratat ca varsta ramasitelor oscileaza intre 300.000 si 125.000 de ani. Cine poseda atunci o arma de foc, extrem de elaborata, care sa produca o astfel de rana? Evident ca teoria medicilor legisti nu a putut decat sa fie privita cu scepticism de catre antropologi si alti oameni de stiinta. Explicatiile logice au intarziat, insa, sa apara. Orice teorii pareau din start sortite esecului. Orificiul nu putea fi produs de o lamelibranhiata si nici de viermii care deterioreaza, in mod normal, fosilele marine. In fond, Broken Hill nu s-a aflat niciodata pe fundul marii. Mai plauzibila pare ipoteza conform careia orificiul se datoreaza unui meteorit de mici dimensiuni. In cazul acesta, hominidul ar fi trebuit sa stea culcat, astfel incat meteoritul sa ii perforeze craniul cu o precizie milimetrica, exact in zona numita de criminalisti „zona mortala”. Dar in acest caz, „arma crimei” lipseste cu desavarsire. Nu la fel ar fi stat situatia si in cazul unui eventual glont metalic, sustin legistii, stiut fiind ca metalul se oxideaza si dispare uneori dupa doar cativa ani. Nu poate fi exclusa nici posibilitatea perforarii recente a craniului, desi detaliile descoperirii sale sunt perfect cunoscute. Sa fie, oare, rana care i-ar fi putut produce moartea instantanee hominidului, una de data recenta?

O alta victima preistorica

Ca si cum semnele de intrebare ridicate de Omul de la Broken Hill nu erau suficiente pentru oamenii de stiinta, un caz similar, descoperit de catre profesorul Constantin Flerov in Iacutia zilelor noastre, pe teritoriul Rusiei, adanceste si mai mult misterul.

Este vorba de un alt craniu, de data aceasta de bour, stramosul vitelor din ziua de azi, animal care a aparut in Asia in urma cu circa 2 milioane de ani si care a disparut la mijlocul secolul XVII d.H. Ca si in cazul hominidului din Zambia, craniul mamiferului prezinta un orificiu perfect sferic, tot in „zona mortala”, zona situata in cazul bourului exact pe axa osului frontal. Rani asemanatoare nu au fost semnalate decat in cazul animalelor care ataca potentialul vanator si care isi apleaca fruntea expunandu-si in fata gloantelor tocmai aceasta partea a capului.

Nici in acest caz nu exista fisuri sau alte semne care sa tradeze o rana produsa de o arma primitiva sau de dintii unui eventual pradator. De asemenea, este exclusa actiunea eroziva a molustelor. Nici Iacutia nu s-a aflat vreodata pe fundul vreunei mari. In aceeasi ordine de idei, se poate consemna ca nici macar boala numita osteomielita nu produce astfel de semne, cu atat mai putin cornul unui alt mascul rival. Ipoteza meteoritul este si ea exclusa, doar daca admitem ca acesta s-ar fi deplasat pe orizontala, razant cu solul.

Ceea ce este de-a dreptul socant este faptul ca in cazul bourului rusesc, rana nu a fost una mortala. Proiectilul, indiferent de natura sa, s-a oprit in apropierea membranei creierului, lasand craniului timp sa inceapa procesul de vindecare. Animalul a murit din alte cauze decat cele legate de rana craniana. Testele au mai dezvaluit ca vechimea fosilei este relativ aceeasi cu cea a Omului de la Broken Hill, desi rezultatele sunt incerte, atata vreme cat ambele cranii au fost impregnate de-a lungul timpului cu diferiti fosfati, in special de zinc si de plumb.

Atunci, cine, oare, se plimba in urma cu peste 100.000 de ani de-a lungul continentelor inarmat cu o arma percutanta, de calibru mic (ambele rani sunt identice si au calibrul 8 mm), prin urmare extrem de performanta? Va trebui sa rescriem istoria si sa acceptam faptul ca nu Homo Sapiens a fost prima fiinta cu adevarat inteligenta de pe Terra? Este posibil ca o alta civilizatie sa se fi dezvoltat pe Pamant cu mult inaintea omului modern? Sa fie urmele din craniile celor doua creaturi dovada unei culturi mai vechi decat istoria cunoscuta? Sunt doar cateva dintre intrebarile care se nasc, inevitabil, in urma unor exemple de acest gen. Pana la solutionarea acestor mistere este nevoie, insa, de dovezi palpabile, iar istoria, asa cum ne-a obisnuit deja, poate fi plina de surprize.

Facts

• Ambele cranii sunt expuse in muzee si pot fi admirate de vizitatori. Omul de la Broken Hill se afla, in prezent, in custodia British Museum, in timp ce craniul bourului preistoric poate fi vazut intr-una din salile Muzeului de paleontologie al Academiei de Stiinte din Moscova.
• Craniul din Kabwe face, in prezent, subiectul unui intreg scandal intre autoritatile britanice si cele din Zambia. Desi guvernul tarii africane a cerut in mod repetat repatrierea fosilei preistorice, oficialii din Marea Britanie nici nu vor sa auda de o astfel de posibilitate.
• Un alt caz asemanator cu cele doua expuse mai sus, il constituie o fosila de Toxodon, mamifer preistoric, asemanator hipopotamilor de azi, disparut in Pleistocen (era care incepe acum 1,8 milioane de ani si se incheie in urma cu 11.500 de ani). Curios este faptul ca in fosila veche de aproape 2 milioane de ani a fost descoperit un varf de sageata. Cum in urma cu 2 milioane de ani nu existau hominizi capabili sa creeze o astfel de arma, mai ales in America de Sud, unul dintre ultimele continente populate, misterul nu poate decat sa se adanceasca. Cel mai probabil, testele cu C14 au fost eronat interpretate, stiut fiind ca Toxodon a disparut in urma unei vanatori intense a oamenilor si a schimbarilor climatice de acum 11.500 de ani.

Facts