Zeitgeist – comedia erorilor

Cea mai mare dintre
conspiratii

In acest ultim episod al
maratonului Descopera Teoria
Conspiratiei, am ales sa abordam tema
Zeitgeist pentru ca documentarul din 2007 care isi propune
sa curete lumea de miturile si mistificarile religioase, politice
si economice este emblematic pentru scheletul motivational si
non-logica persuasiva pe baza carora sunt construite, in genere,
majoritatea teoriilor conspiratiei. De altfel, la granita
sofismului, o ipoteza secundara, lansata – culmea! – tot de adeptii
teoriei conspiratiei, afirma ca intreaga mascarada a
senzationalelor dezvaluiri despre tot ceea ce se petrece in ascuns
– de la conjuratiile in sine ale celor care ne conduc din umbra, la
monstruoasele masinatiuni pe care acestia le alimenteaza pentru a
ne subjuga -, totul nu este, de fapt, decat o grosolana manipulare
informationala. Iar cea mai mare conspiratie ar fi insasi
teoria conspiratiei, un subgen al yellow journalism-ului
aparut in sec. XIX, curent precursor al presei tabloide de azi, in
care majoritatea stirilor si articolelor erau fie inventate, fie
generos „ajustate” cu un potop de info-podoabe impresionante –
falsuri mesterite de ziaristi talentati (intr-o vreme in care nu
existau mijloace de informare alternative precum internetul si
televiziunea, iar radioul era in epoca pionieratului), menite sa
tina cititorii cu sufletul la gura si sa securizeze vanzarea
gazetei zi de zi.

• Triunghiul Bermudelor – conspiratie sau inselatorie?
• Coolerii – aducatorii de ghinion din cazinouri

O legiune de dracusori pe burtile carora sta scris
stiri cu crime, scandal, abuz, mita etc. ies dintr-o masina de
tiparit. Caricatura a aparut pe 21 noiembrie 1888 in revista
americana satirica Puck
intr-un numar dedicat demascarii stirilor si
articolelor inventate din presa „galbena” (denumita astfel dupa
culoarea hartiei pe care era tiparita).

Candoarea acestei ipoteze vine tocmai din chestionarea scopurilor
unei asemenea manevre. Atunci, ca si acum, – zice-se -, de la
povestile emotionante despre tot felul de monstri, creaturi
fantastice, vrajitori,
necromanti si ocultisti (subiectele predilecte ale presei de
scandal in anii 1800) la dezvaluirile socante despre extraterestri,

guverne din umbra, dezastre „naturale”
provocate artificial si
boli inventare in
laborator, intregul arsenal
conspirationist ar fi fost lansat asupra noastra tocmai pentru a ne
distrage atentia de la gravele probleme – de ordin politic, social,
economic, juridic sau etic – pe care, altfel, am fi fost inclinati
sa le dezbatem si sa le rezolvam. O asemenea ipoteza isi
are adeptii ei intemeiati – ganditi-va numai la una dintre multele
conspiratii istorice care au fost dovedite si despre care am
pomenit si in
preambulul acestui maraton, operatiunea
Mockingbird, instrumentata de CIA intre 1948 si 1976, in cadrul
careia cateva sute de agenti sau oameni de influenta ai celebrei
agentii de spionaj s-au infiltrat in redactiile celor mai
importante ziare si reviste americane (multi dintre ei ajungand
chiar in functii de conducere), de unde au devenit urechile si, mai
ales, vocea intereselor agentiei, manipuland vreme de aproape 3
decenii politica editoriala a presei de peste Ocean.

In mod ironic insa, daca imbratisam dintr-o perspectiva
conspirationista ipoteza manipularii generale a mediilor
informatice prin lansarea a false teorii ale conspiratiei, ajungem
fix de unde am plecat sau, si mai rau, cum ar zice o veche vorba
romaneasca „cadem din lac in put” – cu alte cuvinte, da!, exista grupuri obscure de
interese, da!, se pregateste
o noua ordine
mondiala, da!, suntem in mod constant si
planificat intoxicati cu fel de fel de minciuni pentru nu afla
Adevarul. Acesta este si controversa care
bantuie celebrului documentar, Zeitgeist, talmacit prin
„spiritul timpului”, sau climatul cultural si politic care
defineste o epoca, pentru a ne apropia mai mult de sensul originar
al conceptului, introdus in limba germana de traducerea
latinescului genius seculi („spiritul gardian al
secolului”), realizata de filosoful si poetul german Johann
Gottfried Herder spre sfarsitul secolului XVIII.

Paradoxul Zeitgeist: un
succes ignorat

Zeitgeist a avut si inca are un urias succes online. Este
unul dintre cele mai bune video-virale realizate vreodata – inca de
la aparitia sa, de pe 18 iunie 2007, s-a raspandit pe internet
folosindu-se cu brio de toate mijloacele posibile – bloguri,
twitter, forumuri, warez, torente, spam, mass pe messenger. Filmul
a urmat cu mare atentie distributia underground, fiind in
acest sens bine marketat – peste tot unde l-am intalnit, a fost
prezentat sub forma unei dezvaluiri extraordinare, a unei
demistificari cumplite, care zdruncina din temelii institutiile
fundamentale ale omenirii:
Biserica
si Statul. Pana in prezent, conform estimarilor
regizorului si producatorului Zeitgeist, Peter Joseph,
peste 60 de milioane de oameni de pe tot cuprinsul Globului
au urmarit documentarul. Pentru un film independent,
pelicula a avut un succes colosal – cu toate acestea, cu rare
exceptii, cazuri in care a fost ironizat sau criticat sumar in
diverse publicatii, Zeitgeist nu a primit niciun
fel de atentie din partea mijloacelor de informare, fiind ignorat
cu desavarsire.

Desigur, o explicatie ar fi aceea ca intr-una dintre paradigmele
conspirationiste, mass-media este total aservita unor
interese obscure, motiv pentru care constitutional n-ar fi lasata
sa propage asemenea dezvaluiri. Acest argument se subtiaza
insa atunci cand aducem in discutie cazul altor filme
documentare care s-au luat serios la tranta cu
establisment-ul politic, economic sau social,
precum Fahrenheit 9/11 (care
radiografiaza America dupa atentatele teroriste din 2001,
dezvaluind legaturi surprinzatoare intre administratia americana si
bin Laden), Sicko (care infiereaza
sistemul de sanatate si industria farmaceutica din Statele Unite),
SuperSize Me (care chestioneaza etica
marilor lanturi de fast-food), Where the hell in the
world is Osama Bin Laden? (care sugereaza ca, de
fapt, americanii nu au intreprins nicio actiune concreta pentru a-l
cauta pe celebrul terorist) sau Who killed the electric
car? (in care se dezvaluie cum pe tot parcursul
secolului XX,
o conjuratie formata
din mai marii producatori de autoturisme dimpreuna cu marile
companii de exploatare a petrolului au conspirat pentru ca masina
electrica sa ramana la stadiul de prototip).
Michael Moore, Morgan Spurlock sau Chris Paine, realizatorii
acestor documentare s-au bucurat de o larga prezenta in mass-media,
fiind de multe ori ovationati si au castigat premii la festivaluri
de film prestigioase, in ciuda subiectelor foarte sensibile pe care
le-au atins.

In toata presa mainstream, Zeitgeist a fost fie
ignorat, fie expediat sumar prin sintagme precum: „o perversiune
suprarealista”, „o fictiune”, „un pastis de paranoia”, „o
prostioara vesela”, „un film de internet lipsit de spirit critic”,
„un documentar realizat fara nici cea mai vaga urma de
profesionalism jurnalistic, stiintific sau academic” etc. In fata
acestui val critic devastator, Peter Joseph si-a promovat filmul
drept marele castigator al festivalului Artivist in 2007 (acelasi
premiu ducandu-se si la Zeitgeist: Addendum, continuarea
documentarului din 2008 – vezi foto sus). Singura problema este
aceea ca Artivist Film Festival este chiar mai obscur si mai
underground decat Zeitgeist in sine, festivalul
fiind infiintat in 2004 de o minuscula organizatie non-profit
americana care premiaza artistii activisti…

Cea mai grozava poveste
spusa vreodata

Scriam in acest maraton, in
episodul consacrat
topului celor mai mari teorii ale conspiratiei din toate
timpurile, cum ca in secolul XX, antisemitismul
a fost propulsat de „un controversat document, Protocoalele
Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu
masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla
lumea. Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii
membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica
de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si
prin inlocuirea ordinii sociale traditionale cu una bazata pe
manipularea in masa. Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea
istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea, au dovedit
ca aceasta este un plagiat […] si un fals fabricat. In ciuda
acestor evidente, Protocoalele… au fost des folosite in
mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite”.
Studiind o traducere romaneasca a Protocoalelor… am fost
surprins sa constat ca pe coperta-spate a cartii este un lung citat
dintr-un articol aparut in 1921 in prestigiosul cotidian britanic
Times. Citind extrasul cu pricina, singura concluzie
logica la care ajungi este ca editorii de la Times
ar acorda o larga incuvintare lucrarii, fiind de acord cu toate
teoriile expuse in ea. Oarecum contrariat de aceasta
constatare, am cautat sa citesc articolul cu pricina integral, iar
cand l-am gasit am fost surprins sa observ ca, de fapt,
aceasta este una dintre primele anchete de presa care demonstraza
ca Protocoalele Inteleptilor Sionului sunt un
fals, iar bucata de text care a aparut si in traducerea
romaneasca era, pur si simplu, un rezumat al lucrarii, pentru a
pune cititorii ziarului in tema, urmand apoi ca acesta sa fie
desfiintat paragraf cu paragraf.

Acest exemplu de manipulare este paradigmatic pentru „fenomenul”
Zeitgeist. Filmul a fost distribuit si si-a castigat
incontestabila autoritate pe internet, un mediu folosit cu
preponderenta de persoane tinere, de copii si adolescenti. Adica,
un mediu care iti da iluzia autosuficientei si in care investigatia
amanuntita a unei informatii este pentru un utilizator obisnuit o
pierdere de vreme, in conditiile in care lumea virtuala te supune
unui ritm ametitor, oferindu-ti in cantitati generoase aparent tot
ceea ce vrei. Ce rost ar mai avea sa cauti sa descoperi istoria
completa a lui Mithra sau sa investighezi veridicitatea legaturii
dintre Vitelul de Aur si Era Taurului, din moment ce
Zeitgeist ti-a asigurat deja doza zilnica de
entertainment, ba mai mult, te-a facut sa te simti partas la un
incredibil adevar secret? Si ce te faci daca aceste
informatii nu sunt disponibile pe Wikipedia sau altundeva, aiurea,
in imensitatea Retelei, si ar trebui sa citesti vreo 5-6 carti
pentru a avea un punct de vedere informat si cat de cat pertinent
asupra problemei? Nu mai bine, in timpul acesta, scoti un film, un
joc, cateva melodii, te uiti la niste clipuri funny pe YouTube si
vezi ce site-uri porno noi au mai aparut, comentand toate acestea
cu amicii, pe messenger?

In Zoroastrismul stravechi, Mithra este creat de
Ahura Mazda – Creatorul Suprem – pentru a judeca sufletele
oamenilor la sfarsitul timpurilor. Atributele sale – iubitor de
Adevar si yazata (creatia celesta) a lui Ahura Mazda -, il fac
echivalentul unui zeu sau al unui inger.

Pentru un public tanar si neinstruit, Zeitgeist
are toate atributele unei revelatii devastatoare – aflat la varsta
marilor intrebari, orice adolescent este sedus inca din primele
momente de mesajul percutant si persuasiv al
documentarului. Pentru oricine a cochetat macar sumar cu
istoria religiilor sau cu antropologia, revelatiile cu iz
de wow! din documentar sunt fie falsuri grosolane, fie
locuri deja comune. Pentru ca despre sisteme
economice,criza
mondiala sau
atentatele de la 11 septembrie am mai scris in
maratonul Descopera Teoria Conspiratiei, iar, prin comparatie, un
cititor-spectator atent poate lesne observa care sunt exagerarile
si plasmuirile din film (de altfel, de partea a II-a, dedicata
World Trade Center, s-a dezis in cele din urma insusi creatorul
documentarului), ne vom ocupa aici numai de prima parte a
Zeitgeist, in care prin expunerea si compararea unor
scheme mitologice care simplifica la extrem diverse religii antice,
se pune la indoiala autenticitatea mesajului lui Iisus (si
a personajului istoric in sine).

Zeitgeist, editia revizuita si remasterizata –
documentar integral

Cati Iisusi au fost de
fapt?

Punctul forte al teoriei este dat de catre o sumedenie de
figuri mitice, zei si profeti care ar avea cu totii acelasi arhetip
existential: nasterea pe 25 decembrie dintr-o mama-fecioara,
bunavestirea celor trei regi, 12 apostoli, miracole, moartea prin
crucificare in jurul varstei de 30 de ani si invierea dupa 3 zile.
Iisus, Attis, Krishna, Dyonisus si multi altii ar fi avut o
biografie inventata, care imprumuta (cloneaza) foarte multe
elemente din existenta zeului egiptean Horus, cel mai
vechi dintre toti, care a aparut pe scena mitica cu aproximativ
3.000 de ani inainte de Hristos. In istoria comparata a religiilor,
diversele paralelisme si similitudini nu sunt ceva extraordinar –
de exemplu, in capitolul consacrat crestinismului din Istoria
ideilor si credintelor religioase, Mircea Eliade atragea
atentia asupra asemanarilor dintre Iisus si Ahura Mazda, zeul cel
bun, creator al Pamantului, din zoroastrism.

Cu toate acestea, la vremea lor, dezvaluirile cu pricina nu au dus
la o lepadare in masa a credintei, la fel cum nu au facut-o nici
diverse cercetari care au demonstrat ca din punct de vedere
istoricist crestinismul are o problema: niciun istoric
antic contemporan sau apropiat perioadei in care a trait Iisus nu-l
mentioneaza in vreo lucrare. De altfel, in acest singular
aspect, documentarul lui Peter Joseph are perfecta dreptate –
singura semnalare istorica, obiectiva si explicita a lui
Iisus, cea facuta de istoricul roman de origine evreiasca Flavius
Josephus (37 – 100 d.Hr.) s-a dovedit a fi un
fals, un insert realizat cateva sute de ani mai
tarziu de catre niste calugari crestini contrariati de faptul ca
marele cronicar al Imperiului Roman nu a mentionat absolut nimic
despre viata Mantuitorului, desi povesteste amanuntit istoria
iudeilor chiar in vremea in care a trait Hristos.

Controversatul paragraf despre Iisus din
lucrarea Antiquitates Judaicae.
Inca din secolul al XVII-lea a existat suspiciunea ca
aceasta ar fi un fals.

De asemenea, este indubitabil ca Iisus a avut cateva
trasaturi comune cu diverse figuri religioase de dinaintea sa.
Crestinismul nu a aparut din nimic! Pana la un anumit
punct, respectiv venirea lui Messiah, drumul acestei religii este
identic cu cel al iudaismului, care l-a randul sau isi extrage seva
dintr-un bazin cultural si religios cu mult mai larg, care cuprinde
Egiptul, Babilonul, Persia si alte civilizatii
stravechi. „Critica de genul asta este una adevarata doar
intr-un sens local si instrumental. Extinsa, isi pierde
validitatea. Crestinismul n-a plagiat vechile religii (imprumutul
unor teme din alte complexe religioase intotdeauna s-a soldat cu o
resemnificare proprie si creativa) si n-a fost doar (sau mai mult)
manipulator social si abuzator politic.” noteaza filosoful Adrian Ciubotaru pe blogul
sau.

De dragul de a sublinia apasat asemanarile dintre Iisus si
predecesorii sai, Zeitgeist simplifica la modul
absurd mare parte a religiilor antice, iar acolo unde nici
macar exagerarea si scoaterea din context nu-si pot juca rolul,
filmul se foloseste de argumente invechite, demontate de multa
vreme sau – in mod perfid – precum vechii adepti ai yellow
journalism-ului, inventeaza baliverne.

In documentar se afirma ca Attis (o divinitate romana) a fost
crucificat, iar apoi a inviat dupa trei zile. Insa, in absolut
nicio poveste mitologica nu veti gasi aceste date biografice. In
fapt, Attis i-a fost necredincios iubitei sale, zeita fertilitatii,
Sibela, iar intr-un acces de furie, aceasta i-a luat mintile. Nebun
fiind, Attis s-a castrat si a fugit in padure, unde a sangerat pana
la moarte. J. Gresham Machen, profesor la Princeton si fondatorul
Seminarului Westminster, subliniaza ca „mitul nu face trimitere la
nicio inviere; Sibela reuseste doar sa recupereze trupul lui Attis
si sa-l conserve ca atare”.

Familia divina – Osiris, Horus,
Isis

Conform istoricului religiilor, filosofului si conferentiarului
Norman Geisler, singura divinitate predecesoare
Mantuitorului care a supravietuit mortii nici macar nu a fost Horus
– zeul cu care Iisus este permanent comparat in Zeitgeist -, ci
tatal acestuia Osiris. In mitologia egipteana se
povesteste ca „Osiris a fost taiat in 14 bucati care au fost
aruncate pe curpinsul Egiptului, insa datorita dragostei soatei
sale, Isis, a reusit sa-si reuneasca trupul si sa invie. El insa nu
revine la viata in sens fizic, asemenea lui Iisus, ci ramane in
lumea umbrelor, al carei zeu suprem ajunge sa fie. Din aceasta
postura, il concepe cu Isis, zeita vietii si a naturii, pe Horus”,
care avea sa ajunga zeul cerului, nu al Soarelui cum fals se afirma
in Zeitgeist. De altfel, intreaga paralela dintre
Iisus si Horus este pura fictiune, intre cei doi neexistand nicio
asemanare evidenta: nici unul nu s-a nascut pe 25
decembrie (desi egiptenii au fost cei care au impartit anul in 365
de zile si 12 luni, modul in care erau dispuse acestea in Egiptul
Antic era cu totul altul – de exemplu, scriitorul roman
Censorinus nota in secolul III d.Hr. ca Anul Nou Egiptean a cazut
pe 20 iulie!; totodata, ziua nasterii lui Iisus
este o conventie bisericeasca de organizare a vietii religioase, nu
o certitudine istorica); Horus nu s-a nascut dintr-o
virgina (aceasta ipoteza a aparut la cateva sute de ani de la
aparitia zeului, cand acesta dimpreuna cu Osiris au inceput sa fie
venerati de Faraonii din Egiptul de Jos, care au tras concluzia ca
Isis i-a dat nastere lui Horus in forma ei originala, de Regina
zeificata); Horus nu a predicat, nu a avut apostoli, nu a murit, nu
a inviat etc. Singurul punct comun intre cei doi ar fi cei trei
regi – cu toate acestea, traditia crestina ii mentioneaza explicit
pe cei trei magi de la Rasarit (invatati persani, o casta
cu existenta istorica dintr-o cultura separata, cu alta identitate
spirituala si simbolica).

In sfarsit, nici intre Iisus si Mithra, zeul-protector al
creatiei, al adevarului si al dreptatii in zoroastrism nu se pot
trasa asemanari izbitoare – cert este ca nici aceasta
divinitate nu se incadreaza in tabloul elementelor arhetipale ce
compun schema mitologica simplista pe baza careia sunt comparate
religiile in film. De altfel, se pare ca tema mortii si a invierii
la viata este specifica crestinismului, ea nu a mai aparut
in nicio religie antica, iar paralele dintre diverse mituri pagane
si crestinism nu se pot face decat pe baza unor texte scrise spre
sfarsitul secolului II dupa Hristos – atat religiile Misterelor
elenistice de care vorbea Eliade, cat si gnosticismul cu care unii
cercetatori au incercat acum cateva decenii sa-l identifice pe
Iisus (tema preluata de Zeitgeist) inspirandu-se, practic,
din crestinism si nu viceversa.

In loc de
Addendum

Erori, falsificari grosolane, exagerari, povesti inventate – nici
nu e de mirare ca intr-un spumos articol din eSkeptik
(paradoxal, jurnalul online al unei organizatii care lupta
impotriva proliferarii pseudostiintei, superstitiilor si
credintelor irationale) Zeitgeist a fost numit
„Codul lui da Vinci cu steroizi”. Insa nici nu se putea
altcumva! Pe site-ul oficial al filmului, aveti ocazia sa urmariti
transcriptul documentarului,transcript
in care sunt mentionate si sursele din care provin halucinantele
informatii. In mod cert, din lista foarte generoasa de autori, nu
ati auzit nici de 5% dintre ei. Pe langa cativa autori ocultisti cu
oarece notorietate printre pasionati, in marea lor majoritate
„cercetatorii” mentionati nu exista nici pe Google – sunt genul de
scriitori care compun conspiratii la kilogram, publicate in
carti ieftine, aparute la edituri obscure.

Vezi mai jos doua minidocumentare despre
discutabilele surse ale Zeitgeist
si expunerea catorva erori majore din
film

In acelasi timp, lucrari consacrate de istorie a religiilor sau
texte religioase in sine sunt date uitarii; de altfel, realizatorul
filmului nici nu avea cum sa se revedince de la ele, nu i-ar fi
servit in niciun fel teoriilor pe care avea de gand sa le expuna.
Niste teorii inchistate in cel mai american, conspirationist si
hollywoodian mod cu putinta: „Institutiile religioase ale acestei
lumi au fost puse acolo de aceiasi oameni care v-au dat guvernul,
educatia voastra pervertita, care v-au dat cartelurile bancare
internationale.” Pentru ca documentarul sugereaza ca aceasta
cumplita pervertire se petrece dintotdeauna, exceptandu-l de dragul
exercitiului pe Iisus, ne intrebam ce treaba or fi avand Buddha,
Odin, Quetzalcoalt sau chiar Mahomed cu toate astea?!

Pentru a parafraza filmul, in finalul acestui articol ii invitam pe
cei care inca mai cred in relevanta Zeitgeist sau a altor
teorii ale conspiratiei senzationaliste, sa ia seama chiar de
vorbele expuse la inceputul documentarului: „Cu cat
investigam mai mult, despre ceea ce credem ca intelegem, care ne
este originea, ceea ce credem ca facem, cu atat mai mult ne dam
seama ca suntem mintiti.”

_____________________________________

Maratonul DESCOPERA TEORIA CONSPIRATIEI a luat
sfarsit. Daca ai ratat un episod, vezi la sfarsitul acestei pagini intregul
sumar al maratonului. Ramai pe DESCOPERA.ro pentru a fi la curent cu cele mai
proaspete stiri si articole din stiinta, tehnologie, natura si
calatorii. Totodata, fii pregatit pentru un nou maraton-surpriza
marca DESCOPERA.ro! Aboneaza-te la Newsletterul
DESCOPERApentru a afla cand incepe urmatorul
maraton!