În urmă cu 204 de ani s-a născut Alexandru Ioan Cuza. Conspiraţia din spatele abdicării sale

Alexandru Ioan Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor.

• Lucreţiu Pătrăşcanu, comunistul care nu semăna deloc cu „parveniţii” din PCR
• Campioana Gretel Bergmann, refuzată de Hitler la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin

La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate.

Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii Moldovei şi Ţării Româneşti de către Puterea suzerană şi Puterile Garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România şi formând statul român modern, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern

Conspiraţia din spatele abdicării lui A.I. Cuza

Abdicarea domnitorului Alexandru Ion Cuza reprezintă un subiect insuficient cunoscut majorităţii românilor, un subiect tratat incomplet în manualele şcolare şi ignorat pe nedrept de istorici.

Epoca domniei lui Cuza este caracterizată prin trecerea bruscă de la orânduirea preponderent feudală a societăţii româneşti către o altă structură social-istorică, caracterizată prin modernism şi dezvoltarea industriei. Asistat de către consilierul său, Mihail Kogalniceanu, Cuza a iniţiat o serie de reforme care au dat un nou început societăţii române din acele timpuri.

Prima sa măsură, din anul 1863, a vizat confiscarea moşiilor deţinute de mănăstiri. Pentru a săvârşi această hotărâre controversată, domnitorul Cuza a avut nevoie de tot sprijinul pe care putea să-l ofere Parlamentul. Un an mai târziu, Alexandru Ioan Cuza purcede la dezrobirea ţăranilor de sub influenţa hotărâtoare a boierimii, precum şi la împroprietărirea marilor mase de ţărani agricultori.

Principalele sale reforme au avut un mare impact în străinătate şi au dus la intensificarea activităţilor diplomatice ale României. Adoptă primul Cod Civil şi Cod Penal din ţările române, inspirate după Codul Napoleonian. A fondat Universitatea din Bucureşti şi cea din Iaşi şi a modernizat Armata Română.

Datorită acestor măsuri neagreate de cler, Cuza a fost în pericol de a fi asasinat, din cauza conspiraţiilor şi intrigilor arhimandritului Nylos din Constantinopol, acţiunile acestuia fiind dejucate de către agenţii români. S-a stabilit, astfel, un grup de complotişti compus din reprezentanţii clerului grec şi Henry Bulwer, ambasadorul Marii Britanii la Constantinopol. Acestora li s-au alăturat imediat moşierii liberali care considerau că domnitorul Cuza nu le mai reprezenta interesele. Totul a culminat cu o lovitură de stat, în care domnitorul a fost forţat, sub ameniţarea armei, să abdice de către aşa-numita Monstruoasă Coaliţie, o asociere politică de moment dintre conservatori şi liberali. La ora 4 dimineaţa, pe data de 22 februarie 1866, un grup de conspiraţionişti înarmaţi l-a forţat pe Cuza să abdice după care l-a condus până la graniţă. Domnul Unirii a murit în exil.

Descoperă vă prezintă semnificaţiile istorice ale zilei de 20 martie:

1815 – Napoleon intră în Paris, după ce a evadat din insula Elba. Începe domnia celor 100 de zile.

1828 – S-a născut dramaturgul norvegian Henrik Ibsen, considerat părintele teatrului modern european (m. 23 mai 1906).

1831 – S-a născut pictorul Theodor Aman. a fost întemeietorul primelor şcoli româneşti de arte frumoase atât la Iaşi cât şi la Bucureşti (m. 19 aug. 1891).

1877 – S-a născut Radu R. Rosetti, general şi istoric, unul dintre cei mai de seamă istorici militari români (m. 2 iun. 1949).

1890 – Împăratul german Wilhelm al II-lea îl demite pe prinţul Bismark din postul de cancelar.

1923 – A încetat din viaţă istoricul Dimitrie Onciul, membru al Academiei Române. A demonstrat, pe bază de documente, că formarea statelor feudale româneşti a fost o urmare firească a dezvoltării vechilor formaţiuni politice locale, combatând teoria neştiinţifică a „descălecatului” (n. 7 nov. 1856).

1956 – Tunisia şi-a declarat independenţa faţă de Franţa.

1986 – Jaques Chirac devine, pentru a doua oară, premier al Franţei.

1991 – Din cauza dezacordului ivit în legătură cu strategia liberalizării preţurilor, miniştrii Anton Vătăşescu, Theodor Stolojan şi Mihai Zisu şi-au dat demisia din guvernul Roman.

2000 – A fost inaugurat, la Spitalul Clinic Fundeni, primul centru de transplant medular din România.

2002 – Între 20 şi 23 martie, 58 de şefi de stat şi de guvern, printre care George W. Bush şi Fidel Castro, s-au întîlnit la Monterrey, în Mexique, sub egida ONU. Participanţii au adoptat “Hotărârea de la Monterrey”, prin care se stabilesc direcţiile de luptă contra sărăciei în lume.

2003 – Războiul din Irak – Preşedintele american, George W. Bush a anunţat, la ora 10.15 (05.15 ora României), începutul operaţiunilor militare împotriva Irakului. Primele bombardamente americano-britanice asupra Bagdadului au început, în jurul orei locale 05.35 (04.35, ora României), apărarea antiaeriană intrând în acţiune imediat. Trupele americane aflate la frontiera dintre Kuwait şi Irak au fost vizate de nouă rachete irakiene, care au explodat în apropierea militarilor americani.

2004 – A fost dezvelită, în faţa Patriarhiei, statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, monument realizat de sculptorul Paul Vasilescu.

2004 – A încetat din viaţă regina Iuliana a Olandei (n. 1909). A devenit Regină a Olandei în 1948 în urma abdicării mamei sale, regina Wilhemina. La rîndul său a abdicat în 1980 în favoarea fiicei sale, Beatrix.

2007 – Fostul vicepreşedinte irakian al regimului condus de Saddam Hussein, Taha Yassin Ramadan, condamnat la moarte pentru executarea a 148 de şiiţi la Dujail, în anii ’80, a fost spânzurat.

2013 – Premiul Abel pentru matematică pe 2013 a fost atribuit, profesorului belgian Pierre Deligne, pentru lucrările sale din domeniul geometriei algebrice, a anunţat Academia Norvegiană de Ştiinţe şi Litere; Premiul Abel, în valoare de şase milioane de coroane norvegiene (1 milion de dolari), este echivalentul distincţiei Nobel în matematică şi a fost instituit în 2003.