Sase personaje care si-au vandut sufletul diavolului

Urbain Grandier (1590 – 1634)

Urbain Grandier este numele de care se leaga, probabil, cel mai cunoscut caz de acuzatie si condamnare la moarte pentru pact cu diavolul si acte de vrajitorie. Grandier a fost, asa cum putini s-ar astepta, un preot. Un preot catolic din biserica Sainte Croix, din Loudon, dioceza catolica de Poitiers, Franta. Inainte, insa, de reputatia sa ca om ce a imbracat roba monahala, Grandier s-a facut cunoscut prin aventurile sale amoroase si pentru desele scandaluri sexuale in care a implicat femei din orice categorie sociala, un veritabil Rasputin al Frantei. In plus, naravasul preot a fost si un dusman infocat al celebrului cardinal Richelieu, cel impotriva caruia a scris mai multe pamflete acide si caruia i-a adresat critici publice in repetate randuri.

• Sergei Mikhailovich Eisenstein, pionier în teoria și practica montajului de film. „Cinematograful este moștenitorul tuturor culturilor…
• Ella Josephine Baker, mama mișcărilor pentru drepturile civile

Scandalul a inceput in anul 1632, an in care Maica Superioara a manastirii de maici ursuline din Loudun, sora Jeanne des Anges, l-a acuzat public pe Grandier ca a trimis un demon puternic, pe Asmodai, pentru a comite acte impudice cu ea. La scurt timp, majoritatea maicutelor depusesera plangeri asemanatoare. Impotriva preotului se ridicase absolut toata lumea, inclusiv avocatul si unul dintre consilierii personali ai regelui Frantei, ambii parinti ai unor tinere seduse de Grandier, si asta fara a-l numi aici pe principalul sau inamic, cardinalul Richelieu.

In fata unui public format din peste 7000 de persoane, expertii exorcisti ai Bisericii Catolice ( parintele capucin, Tranquille, cel franciscan, Lactance si cel iezuit, Jean-Joseph Surin) au efectuat cea mai mare exorcizare din istoria Frantei. Toate maicutele ursuline au fost exorcizate public, preotii sustinand ca au reusit sa identifice nu mai putin de 18 demoni puternici care le posedasera. Atunci cand Grandier a incercat sa se apere cerand maicutelor sa raspunda unor intrebari simple in greaca (rostirea unor limbi necunoscute este un semn al posedarii demonice), acestea au refuzat, sustinand ca au incheiat un pact prin care sa nu vorbeasca niciodata limba greaca. In schimb, acasa la urban Grandier, inchizitorii au scos la lumina un document despre care au sustinut ca este dovada clara a pactului incheiat de acuzat cu diavolul insusi si cu demonii acestuia. Actul, scris cu sange, in limba latina, de la coada la cap, se pastreaza si astazi in Biblioteca Nationala a Frantei (foto jos).

Grandier a fost ars pe rug sub acuzatia de vrajitorie si pact cu diavolul. Astazi, scepticii inclina sa dea dreptate celor care sustin ca totul nu a fost decat un concurs nefericit de imprejurari pentru preotul acuzat de toate aceste nenorociri. Cardinalul Richelieu dorea cu ardoare inlaturarea sa, sora Jeanne des Anges fusese refuzata atunci cand i-a facut avansuri amoroase lui Grandier iar inalti oficiali ai regelui se vazusera dintr-o data bunici ai odraslelor acestui Don Juan francez. Sau poate nu a fost decat razbunarea demonilor cu care Urban Grandier incheiase pactul?

Dr. Johann Georg Faust (1480 -1540)

Datorita asocierii sale cu personajele literare sau legendare pe care le-a influentat, este greu de stabilit astazi cursul real al vietii personajului care a existat in realitate sub numele de Faust. Cel mai probabil, Faust s-a nascut in Germania, la Helmstadt, in jurul anilor 1480/1481. Pana la varsta de 30 de ani, Faust isi completeaza studiile in tara sa natala si la Cracovia, acolo unde obtine un doctorat in teologie. Pe langa acesta, misteriosul personaj se remarca prin abilitatile sale ca medic, alchimist, filozof, magician, astrolog si realizator de horoscoape.

La Cracovia ii intalneste pe Martin Luther si Philip Melachton, personaje cu care Dr. Faust leaga o puternica prietenie. Legenda spune chiar ca cei doi au fost martorii pactului pe care Faust l-a incheiat cu Diavolul insusi. Zvonurile s-au lansat inca din timpul vietii sale, astfel ca individul a fost concediat de la Universitatea din Ehrfut, acolo unde preda filozofie antica. Se spune ca acesta a fost momentul in care a recunoscut intelegerea tenebroasa pe care o facuse. Intr-o discutie cu un preot franciscan, Dr. Klinge, Faust ar fi marturisit ca are mai multe incredere in demoni decat in Dumnezeu. In urma unei asemenea reputatii, Faust este izgonit din mediile universitare si bisericesti si ajunge sa isi castige existenta vanzand horoscoape si incercand sa transforme metalele simple in aur prin procedee alchimice. In urma unui astfel de experiment, nefericitul doctor este sfartecat de o explozie. Raportul medical al vremii sustine ca trupul sau a fost „mutilat ingrozitor”, semn interpretat ca o actiune a diavolului care venise sa isi ia rasplata. Ceea ce a urmat tine strict de talentul literar al unui Frank Baron, Marlowe, Ghoete sau Thomas Mann.

Pustnicul Herman (sec. XIII d.Hr.)

Pustnicul Herman este un personaj pe cat de controversat, pe atat de misterios. De numele sau se leaga aparitia pe scena culturala a lumii a celui mai mare document medieval cunoscut pana in prezent – celebra Biblie a Diavolului, Codex Gigas, si totusi, nimic, in afara de o scurta legenda, nu vorbeste de viata celui care a creat (impropriu spus) gigantica lucrare.

Legenda spune ca, undeva in secolul al XIII-lea, in manastira benedictina din Podlazice (Cehia de astazi), un anume preot Herman ar fi comis un pacat atat de greu incat nici macar nu putea fi rostit. Socati de fapta confratelui lor, mai marii manastirii benedictine au decis, de comun acord, ca singura pedeapsa pe care Herman ar fi meritat-o era zidirea acestuia de viu. Ingrozit de perspectiva pe care i-o rezervasera ceilalti calugari, Herman i-ar fi implorat cu lacrimi in ochi sa ii crute viata. In schimb, el ar fi urmat sa scrie intr-o singura seara o carte care sa cuprinda toate invataturile lumii, cea mai mare si mai cuprinzatoare carte scrisa vreodata. Uimiti, preotii ar fi acceptat sa ii ofere pacatosului inca o seara in care sa dovedeasca ceea ce poate. A fost seara in care pustnicul Herman a facut, din cate se spune, un pact cu diavolul. In schimbul sufletului sau, diavolul ar fi scris ceea ce a ramas in istorie drept Codex Gigas – Biblia Diavolului, si l-ar fi salvat pe Herman de la o moarte chinuitoare.

Misterele manuscrisului incep, insa, abia de acum. Cu o greutate de 75 de kilograme si o lungime de aproape un metru, Codexul a necesitat pielea tabacita a 160 de magari pentru a fi realizat in intregime. Este nevoie de cel putin 2 barbati puternici pentru a-l putea transporta. Pe langa o varianta a Bibliei in latina vulgara, Biblie presarata cu imagini demonice si cu un urias portret al diavolului, Codex Gigas mai contine si Etymologia lui Isidor din Sevillia, Istoria Evreilor a istoricului Flavius Joseph, Cronica Boemiei a lui Cosmas de Praga, numeroase tratate de istorie, medicina si etimologie, o lista a calugarilor din manastirea Podlazice, un calendar cu un necrolog, o multime de formule magice, vraji si insemnari locale. Intregul document este scris in latina vulgara iar ultimele insemnari se opresc in anul 1229. Expertii in grafologie sustin ca autorul Codexului a fost un singur personaj si nu mai multi, asa cum se obisnuia in Evul Mediu. Curios este faptul ca pentru realizarea unui asemenea document monumental, ar fi fost necesari cel putin 30 de ani ( asta insemnand ca Herman ar fi scris un rand la fiecare 20 de secunde si ca ar fi petrecut cateva ore pentru fiecare ilustratie). Si cu toate acestea, datele grafologice indica faptul ca nu exista nici cea mai mica schimbare a scrisului sau vreun semn de oboseala, modificari inevitabile pentru un om in decursul atator ani.

Un alt mister ce inconjoara Codexul este si cel al disparitiei a 7 pagini din cele 320 originale. Nimeni nu stie unde si cand au disparut paginile, dar zvonurile sustin ca lipsa lor se datoreaza tocmai continutului care ar fi putut afecta grav ordinul benedictin. In plus, Biblia Diavolului si-a castigat o veritabila reputatie de piaza rea, ea aducand dezastre asupra majoritatii posesorilor sai, de la boli mintale, la incendii si distrugeri aparent fara explicatie. In prezent, Codex Gigas este pastrat la Biblioteca Regala din Stockholm, Suedia.

Niccolo Paganini (1782 – 1840)

Cu siguranta ca putini dintre cei care citesc acest material s-ar putea gandi la marele compozitor si violonist italian ca la un individ ce si-a capatat talentul in urma unui pact cu diavolul. Dar, o privire mai atenta asupra surselor vremii ne arata ca Paganini nu a fost deloc ferit de zvonurile rele si, mai mult, el a ales sa nu le infirme niciodata. In fapt, chiar din momentul nasterii sale in familia saraca a unui negustor lipsit de noroc, mama sa ar fi avut un vis premonitor, in care i s-a spus ca fiul ei va ajunge cel mai mare violonist pe care lumea l-a cunoscut vreodata. Urmand acest vis, parintii sai au facut totul pentru a implini profetia. Pana la varsta de 7 ani, Paganini invatase la perfectie tainele mandolinei si ale vioarei, primele instrumente la care a cantat. Pana la varsta de 11 ani incepuse sa dea spectacole singur, pentru ca pana la 13 ani sa fie deja cunoscut ca un virtuoz al vioarei. Pana la 19 ani incepuse sa isi compuna singur muzica, iar la 23 de ani crea deja opere de o valoare uriasa. La 27 de ani avea deja un public imens si un succes nebun… iar zvonurile despre pactul secret care sa ii asigure o atare faima circulau deja pe buzele tuturor. Curios este faptul ca atunci cand a fost intrebat daca este adevarat un asemenea zvon, Paganini a raspuns nonsalant: „Cum altfel credeti ca as putea canta in modul in care o fac?”.

Declinul lui Paganini a inceput la varsta de 40 de ani, atunci cand a fost diagnosticat cu sifilis. Tratamentele empirice ale vremii, tratamente ce includeau mercur si opiu, i-au distrus practic sanatatea. Imbracat vesnic in negru, palid, aproape fara niciun dinte, Paganini era doar o umbra a tanarului frumos si talentat care uimise Europa. Oamenii erau convinsi ca Paganini platea de acum pretul celui care ii daduse talentul nefiresc.

Robert Johnson (1911 – 1938)

Cu exceptia pasionatilor muzicii blues, putini sunt cei care sa cunoasca legenda acestui cantaret de culoare cu o ascensiune meteorica pe scena muzicii americane. Robert Johnson s-a nascut pe o plantatie in zona rurala din Mississippi, in anul 1911. Dorinta sa cea mai mare, inca din copilarie, a fost aceea de a canta la chitara si de a deveni un blues-man faimos dar, din cate se pare, talentul sau lasa serios de dorit in aceasta privinta. Atunci, in anii adolescentei, Johnson a fost sfatuit sa isi ia chitara cea veche si dezacordata de incercari nereusite de a compune muzica blues, si sa isi caute norocul, la miezul noptii, la o rascruce de drumuri.

Chiar Robert sustine ca a facut acest lucru la intretaierea drumurilor de langa plantatia Dockery, acolo unde, la miezul noptii, a intalnit un barbat masiv, de culoare (Diavolul). Acesta ar fi luat pentru cateva secunde chitara tanarului, ar fi acordat-o si ar fi legat cateva acorduri blues, dupa care i-ar fi intins chitara inapoi. Pactul fusese facut. Robert Johnson isi vanduse sufletul in schimbul talentului. Si, in scurt timp, Johnson a devenit faimos, unul dintre cei mai mari cantareti de muzica blues din istoria Statelor Unite ale Americii. Piesele sale au ajuns sa influenteze muzicieni si trupe celebre, de la Muddy Waters, Bob Dylan, Eric Clapton si Jeff Beck, la Rolling Stones, Led Zeppelin si Johnny Winter. Mai mult, Eric Clapton declara intr-un interviu televizat ca Robert Johnson a fost „cel mai important cantaret de muzica blues care a trait vreodata”. Semnul diavolului? Pura coincidenta? Nimeni nu va sti niciodata. Cert este ca Johnson s-a stins din viata la numai 27 de ani, otravit, din cate se pare, de sotul gelos al unei femei pe care o invitase la dans…

Robert Johnson – Hellhound On My Trail

In urma sa au ramas sase (cifra predestinata?) albume de geniu. In majoritatea exista melodii care sa faca referire la intalnirea cu diavolul din miez de noapte sau de temerile canteratelui ca va ajunge in iad.

Robert Johnson- Crossroad

Jonathan Moulton (1726 – 1787)

Supranumit si Faust Yankeu, Jonathan Moulton a fost, in fapt, un individ care a dat nastere multor legende cu iz supranatural, asta dincolo de influenta sa reala asupra evenimentelor istorice din New Hampshire, Statele Unite ale Americii. Confruntat cu lipsurile materiale inca din copilarie, Jonathan a lucrat ca ucenic al unui tamplar pana la varsta de 19 ani, moment in care si-a parasit slujba pentru a se inrola in militia statului New Hampshire. In scurta vreme este numit capitan al unui regiment de vanatori de munte si, in aceasta calitate, poarta numeroase batalii cu indienii Ossippe, aliatii Frantei in razboiul Anglo-Francez, cunoscut si sub numele de Razboiul Regelui George (1744-1748). Aici s-a remarcat prin faptele sale de vitejie si, drept rasplata, a primit un teren intins din fostul teritoriu al indienilor Ossippe.

La sfarsitul razboiului, Jonathan Moulton s-a casatorit cu Abigail Smith, cea care avea sa ii ofere nu mai putin de 11 copii. Tot atunci, Moulton a deschis un mic magazin si a incercat sa puna pe picioare o afacere prin care sa importe bunuri din Europa care America de Nord. Afacerea sa, insa, s-a dovedit una nerentabila iar lipsurile materiale au inceput sa isi puna amprenta asupra numeroasei familii. A fost momentul in care au inceput sa apara si legendele despre pactul pe care Moulton l-ar fi incheiat cu diavolul. Cert este ca, din motive necunoscute, sotii Moulton au inceput sa se poarte ca si cum nu ar fi stiut niciodata ce inseamna saracia. Banii nu mai constituiau o problema iar totul parea sa le mearga ca pe roate.

Legenda spune ca Jonathan si-ar fi vandut sufletul diavolului pentru a scapa de saracia crunta care il apasa. In schimbul sufletului sau, in fiecare prima zi a lunii, diavolul ar fi trebuit sa ii umple ghetele cu monede de aur. Asta pana cand Moulton, avid de banii nemunciti, ar fi venit cu o idee nastrusnica. El a taiat o gaura in podea, deasupra careia a asezat niste ghete uriase, fara talpa. Astfel, oricat aur ar fi turnat diavolul, monedele s-ar fi scurs direct in subsolul casei lasand impresia ca nu au ajuns niciodata in ghete. Diavolul a inteles, insa, siretlicul capitanului si, drept rasplata, i-a ars casa din temelii si a facut ca tot aurul strans in timp de familia Moulton sa dispara fara urma. Jonathan s-a stins in anul 1787. Se spune ca atunci cand rudele sale au vrut sa ii deschida sicriul, inauntrul acestuia nu s-a gasit decat un sac cu aur cu semnul diavolului pe el. Scepticii sustin insa ca Moulton a fost inmormantat intr-un mormant fara nume si ca nimeni nu stie unde se afla acest loc de veci.

CITESTE SI:

• Semnul Diavolului in muzica
• Exorcismul – la limita ratiunii
• Templierii, slujitori ai diavolului?