Oameni de ştiinţă de la Universitatea Queensland au analizat astfel genomul a peste 250.000 de europeni şi îndeosebi fenotipurile legate de înălţime şi de indicele de masă corporală (IMC) în întreaga Europă, relatează 7sur7.be. „Am constatat că o prezenţă sporită a genelor care favorizează înălţimea se asociază cu cea legată de un IMC mai mic”, afirmă Matthew Robinson de la Universitatea din Brisbane (Australia), coautor al studiului. „Cercetările noastre sugerează prin urmare că persoanele înalte sunt genetic mai susceptibile să fie subţiri”, adaugă el.
Europenii din nord care de-a lungul generaţiilor, prin selecţie naturală, au ajuns să fie „genetic”mai înalţi decât cei din sud sunt aşadar mai susceptibili să fie „genetic” mai slabi.
O altă constatare a cercetătorilor este că, dacă diferenţele genetice între ţări oferă o explicaţie a diferenţelor naţionale în ceea ce priveşte înălţimea, factorii de mediu rămân elementul determinant în materie de greutate. „Acest lucru înseamnă că diferenţele de regim alimentar sunt mai importante decât genetica în privinţa IMC-ului”, precizează Matthew Robinson.
În medie 24% din variaţia genetică implicată în înălţime s-ar putea explica prin originea geografică, faţă de numai 8% pentru IMC.