Un grup de 20 de persoane au acceptat să participe la studiul italianului Giovanni Caputo, de la Universitatea din Urbino. Acesta le-a cerut voluntarilor să stea faţă în faţă, la o distanţă de 1 metru una de cealaltă, şi să se privească ochi în ochi pentru 10 minute. În urma acestei experienţe, starea de conştiinţă a tuturor participanţilor la studiu s-a alterat.
Aceştia au trăit experienţe ciudate în afara corpului, au avut halucinaţii cu monştri, cu rudele lor şi cu propriul chip pe care începeau să îl vadă în locul chipului persoanei pe care o priveau în ochi.
„Descrierile participantilor au fost despre deformări ale feţei partenerului; vedeau feţele părinţilor decedaţi sau încă în viaţă; vedeau chipuri arhetipale de femei bătrâne, copii sau portretul unui strămoş; vedeau feţe de animale, cum ar fi pisica sau un leu şi chiar animale fantastice, precum monştri”, a declarat Giovanni Caputo.
În încăpere, lumina era destul de puternică astfel încât participanţii să poată vedea cu uşurinţă trăsăturile feţei şi sufiecient de slabă astfel încât percepţia culorilor să le fie diminuată.
La sfârşitul celor 10 minute de experiment, participanţii la studiu au fost rugaţi să răspundă unor chestionare. Una dintre întrebări se referea la „simptomele disociative”.
Disocierea este un termen folosit în psihologie pentru a descrie o întreagă gamă de experienţe psihologice care fac o persoană să se simtă detaşată de ceea ce este în jurul său: pierderea memoriei, a vedea totul în culori distorsionate, sau a simţi că lumea nu este reală, pot fi provocate de abuz sau traumă, uneori şi de experienţe plăcute; de asemenea, droguri ca LSD-ul, alcoolul sau ketamina provoaca astfel de stări. În urma studiului psihologului italian s-a demonstrat că şi privitul ochi în ochi ne poate face să trăim aceste experienţe.
Sursa: Science Alert