Richard al III-lea, ultimul rege englez ucis într-o bătălie, a fost înhumat

Descris de dramaturgul William Shakespeare drept un rege sadic, cocoşat şi extrem de viclean, Richard al III-lea a fost înmormântat în Catedrala din Leicester, un oraş din centrul Angliei, la 530 de ani după ce a fost ucis în Bătălia de la Bosworth, pe 22 august 1485.

După acea luptă, trupul său neînsufleţit a fost aruncat pe spatele unui cal, dus în apropiere de Leicester şi îngropat într-un mormânt modest.

• Sanda Țăranu, vocea TVR care a unit o țară întreagă , revine în lumina reflectoarelor la…
• CSID.ro, cea mai citită sursă de Sănătate și Îngrijire Personală din România!

În cadrul ceremoniei funerare de joi, Richard al III-lea a fost înmormântat cu toate onorurile regale care i-au fost refuzate în epocă de învingătorul din Bătălia de la Bosworth, Henry Tudor, devenit ulterior regele Henric al VII-lea.

„Reînhumarea regelui Richard al III-lea reprezintă un eveniment cu o mare semnficaţie naţională şi internaţională”, a declarat regina Elizabeth a II-a.

„Găsirea rămăşiţelor sale pământeşti în Leicester a fost considerată una dintre cele mai semnificative descoperiri arheologice in istoria acestei ţări”, a adăugat suverana britanică.

Deşi a domnit doar 777 de zile, Richard al III-lea a rămas până în zilele noastre un personaj care a fascinat nu doar istorici, ci şi oamenii obişnuiţi din lumea întreagă, iar mulţi dintre aceştia din urmă au venit în Marea Britanie pentru a asista la ceremonia funerară de joi.

„Era considerat un adevărat erou de unii şi un ticălos de alţii”, a declarat David Monteith, vicarul din Leicester, înainte de debutul ceremoniei funerare.

Printre personalităţile prezente s-au aflat arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, şi câţiva membri de rang inferior ai familiei regale, inclusiv un verişor al reginei Elizabeth a II-a, ducele de Gloucester, care lăsat pe sicriul regelui decedat una dintre cărţile sale de rugăciuni.

Actorul Benedict Cumberbatch, despre care experţii în genealogie spun că este verişor de gradul al 16-lea cu regele Richard al III-lea, a recitat în Catedrala din Leicester un poem compus de Carol Ann Duffy, intitulat „Richard”.

Moartea lui Richard al III-lea, ultimul rege din dinastia Plantageneţilor, a marcat încheierea Războiului celor Două Roze, ce a fost purtat între două case rivale – casa York şi casa Lancaster.

Richard al III-lea, care se autoproclamase rege al Angliei, Franţei şi lord al Irlandei, avea în momentul morţii vârsta de 32 de ani.

Învingătorul lui din Bătălia de la Bosworth, Henry Tudor, devenit apoi regele Henric al VII-lea, a plătit doar 10 lire pentru înmormântarea rivalului său ucis.

Potrivit unor legende locale, trupul său neînsufleţit a fost dezgropat şi aruncat apoi într-un râu din apropiere.

Însă, după mulţi ani de cercetări intense efectuate de scriitoarea Philippa Langley, rămăşiţele lui pământeşti au fost în sfârşit găsite în 2012, sub o parcare municipală.

Duminică, aproximativ 35.000 de persoane s-au adunat pe străzile din Leicester atunci când sicriul regelui, făcut de un urmaş al său, al cărui ADN a fost utilizat pentru identificarea scheletului, a fost transportat într-o trăsură regală până la catedrala din centrul oraşului.

Multe dintre persoanele care au asistat şi la ceremonia de joi purtau însemnele casei regale York – un trandafir alb -, iar 200 de oameni obişnuiţi din publicul larg, aleşi prin tragere la sorţi, au putut să asiste la slujba din catedrală.

Reputaţia proastă a lui Richard al III-lea are cel puţin parţial legătură cu faptul că dramaturgul William Shakespeare l-a descris într-o celebră piesă de teatru ca pe un tiran diform, care era vinovat de una dintre cele mai notorii asasinate din istoria Angliei – uciderea nepoţilor săi. În aceeaşi piesă de teatru Shakespeare a imaginat o scenă în care Richard al III-lea rosteşte o frază care a devenit ulterior celebră: „Un cal! Un cal! Regatul meu pentru un cal!”.

Phil Stone, preşedintele Asociaţiei Richard al III-lea, care militează pentru reabilitarea numelui fostului rege, prin demontarea „minciunilor şi a propagandei dinastiei Tudorilor”, spune că fostul suveran englez a avut în sfârşit parte, joi, de înmormântarea pe care o merita.

SURSA: Mediafax