Misterul prăbuşirii unor civilizaţii mediteraneene, inclusiv a Greciei Antice, a fost descifrat

Cercetătorii au concluzionat că o reducere semnificativă a cantităţii de precipitaţii ar fi putut fi cauza colapsului mai multor civilizaţii din estul Mediteranei acum 3.200 de ani. Foametea şi conflictul ce au rezultat în urma acestei secete ar putea explica de ce întreaga cultură hitită, popor ce domina o mare parte din Anatolia, a dispărut de pe faţa planetei.

Chiar şi în perioada de vârf a Greciei Clasice existau indicii ce sugerau pierderea unei culturi mai vechi. În Iliada lui Homer, scrisă în secolul al VIII-lea î.e.n. despre un război legendar între Sparta şi Troia, sunt înfăţişate mai multe oraşe-state greceşti sofisticate, iar dovezile arheologice sugerează că acestea au existat cu adevărat.

• Ce alimente pot face oamenii cei mai fericiți?
• Trucul foarte simplu prin care oamenii pot să comunice cu pisicile

„Persoanele care trăiau în perioada Greciei Clasice ştiau încă de la început că ieşeau dintr-o perioadă întunecată”, spune Brandon Lee Drake, un arheolog de la Universitatea New Mexico ce nu a luat parte la acest studiu.

Imperiul hitiţilor din Anatolia a început să înregistreze un declin accelerat în jurul anului 3.300 î.e.n. În aceeaşi perioadă, imperiul egiptean a fost invadat de piraţi (supranumiţi „Oamenii mărilor”), iar cultura Mycene din Grecia a intrat în colaps. De-a lungul următorilor 400 de ani, numeroase oraşe antice au fost pârjolite, fără a mai fi vreodată reconstruite.

Cauza acestui colaps înregistrat în Epoca de Bronz a fost învăluit în mister. Unii arheologi credeau că dificultăţile economice au cauzat colapsul, pe când alţii au propus drept cauză tsunami-uri, cutremure şi mega-secete.

Cercetările mai vechi ce doreau să identifice dovezi ale secetei au descoperit indicii ce sugerau că acest eveniment a avut loc doar pentru perioade scurte de timp, fiind dificil de tras concluzii pentru întreaga perioadă, explică Drake.

De aceea, David Kaniewski, un arheolog de la Universitatea Paul Sabatier-Toulouse, a colectat alături de colegii săi mostre străvechi de sedimente din Lacul Sărat Larnaca, lângă Hala Sultan Tekke în Cipru. Lacul era cândva un port, însă a rămas fără acces la mare acum câteva mii de ani.

Mostrele colectate arătau un declin al planctonului maritim şi a polenului provenind de la iarba de mare, dezvăluind că lacul a fost un port ce avea acces la mare până în jurul anului 1450 î.e.n., când s-a transformat, de-a lungul a 100 de ani, într-o lagună fără acces la mare. Polenul a dezvăluit totodată că agricultura din zonă s-a prăbuşit în jurul anului 1200 î.e.n., revenindu-şi abia în jurul anului 850 î.e.n.

„Această schimbare climatică a dus la eşuarea recoltelor, moarte, foamete, ceea ce a precipitat crizele socioeconomice şi a forţat migrarea oamenilor în regiune”, se arată în noua cercetare.

Rezultatele acestui studiu oferă noi dovezi în favoarea ipotezei ce susţine că o secetă masivă a stat la baza acestui misterios colaps din Epoca de Bronz.

„Devine foarte dificil de argumentat că nu s-au înregistrat schimbări semnificative ale climatului în acea perioadă”, spune Drake.

Foametea ar fi putut provoca migrarea în masă a populaţiei, ceea ce ar putea explica de ce misteroşii Oameni ai Mărilor ce au invadat Egiptul în acea perioadă şi-au adus alături de ei şi familiile.

Pe măsură ce aceste culturi străvechi se luptau pentru resursele tot mai puţine, marile oraşe ale zilei au fost pârjolite. În această perioadă întunecată, străvechii micenieni şi-au pierdut sistemul de scriere, cunoscut sub numele de „Linear B”, iar comunicarea între ţări s-a redus la minim.

În mod ironic, este posibil ca persoanele ce au trăit prin această perioadă cruntă să nu fi realizat cauza situaţiei în care se găseau.

„Evenimentul a avut loc de-a lungul a 200 de ani. Este posibil ca oamenii să nu-şi fi dat seama de faptul că au loc schimbări climatice, deoarece acestea se petreceau foarte lent de-a lungul vieţii lor”, concluzionează Drake.

Sursa: LiveScience