O echipă de cercetători de la Universitatea din Bonn, Germania, au realizat un studiu în care au monitorizat întâlnirea dintre mai mulţi bărbaţi heterosexuali şi o femeie foarte atrăgătoare. Atunci când li s-a administrat oxitocină, sub formă de spray, bărbaţii care erau implicaţi într-o relaţie au păstrat o distanţă fizică mai mare între ei şi femeie, comparativ atât cu bărbaţii singuri cărora li s-a administrat oxitocină, cât şi cu cei singuri care primiseră placebo.
Deşi ei au stat doar cu 10-15 centimetri mai departe de femeie, comparativ cu ceilalţi participanţi, această mică distanţă a fost suficientă cât să o ţină pe femeie înafara spaţiului lor personal (zonă rezervată, în general, partenerului). Mai mult, acest „zid” dintre ei şi femeie s-a creat nu din cauza faptului că nu ar fi considerat-o atrăgătoare. Toţi bărbaţii implicaţi în studiu au considerat-o pe femeie la fel de atrăgătoare.
Rezultatele cercetării sugerează că oxitocina joacă un rol important în menţinerea relaţiilor, aducând totodată dovezi referitoare la modurile diferite în care acţionează hormonul pentru a regla interacţiunile sociale (de exemplu crearea legăturilor între oamenii care se cunosc şi promovarea agresivităţii faţă de străini).
„Oxitocina nu are numai aspecte pozitive. Ceea ce numim prosocial sau antisocial depinde de perspectiva din care privim”, a declarat cercetătorul Dirk Scheele.
Sursa: Scientific American