După cum explică Matt Lamanna, de la Carnegie Museum of Natural History din Pittsburgh, SUA, povestea datează de acum 130 de ani, când între doi renumiţi paleontologi americani, Othniel Charles Marsh, de la Universitatea Yale, şi Edward Drinker Cope, din Philadelphia a avut loc aşa-numitul „Război al Oaselor”.
Cei doi specialişti se detestau unul pe altul, iar acest sentiment, împreună cu ambiţia ştiinţifică a fiecăruia, i-a făcut să-şi publice descoperirile de specii fosile sub nume tot mai dramatice, mai răsunătoare, fiecare dintre ei încercând să-şi depăşească în faimă concurentul.
Atât de încrâncenată era această rivalitate, încât umblă zvonul că unul dintre savanţi (fie Cope, fie Marsh) dăduse ordin echipei sale de săpători să sfărâme scheletele fosile încă nedezgropate complet, astfel încât rivalul său să nu le poată recupera.
Pe când această rivalitate era la apogeu, în 1877, Marsh a descoperit scheletul parţial al unui dinozaur erbivor cu o coadă lungă şi un gât foarte lung, pe care l-a denumit Apatosaurus. Craniul lipsea, astfel încât, în 1883, când Marsh a publicat o imagine ce reconstituia înfăţişarea lui Apatosaurus, a folosit craniul unui alt dinozaur (probabil Camarasaurus) pentru a completa scheletul.
Doi ani mai târziu, echipa sa de colectori de fosile, care lucra în vestul SUA, i-a trimis un al doilea schelet, despre care Marsh a crezut că aparţinea unui dinozaur diferit, pe care l-a numit Brontosaurus.
Însă nu era un dinozaur diferit, ci tot un Apatosaurus, un schelet mai complet. Marsh, cu obsesia lui de a i-o lua înainte lui Cope, cercetase grăbit şi neglijent acest nou exemplar şi îl atribuise în mod eronat unei noi specii – Brontosaurus.
Aşadar, conform regulilor de nomenclatură zoologică, Brontosaurus nu este un nume valid.
Dar, deşi oamenii de ştiinţă au identificat eroarea încă din 1903, brontozaurul a continuat să „trăiască” în imaginaţia oamenilor, în filme şi în cărţi. Chiar şi oamenii de ştiinţă de la Carnegie Museum of Natural History au pus, în 1932, pe scheletul de Apatosaurus un craniu greşit (după cum arată fotografia de mai jos, făcută în 1934) şi aşa a rămas timp de aproape o jumătate de veac. Inerţia comunităţii ştiinţifice şi lipsa unui schelet întreg şi bine păstrat de Apatosaurus au contribuit la perpetuarea erorii.
Credit foto: Carnegie Museum of Natural History
Brontosaurus şi-a găsit sfârşitul, în cele din urmă, în anii 1970, când doi cercetători de la Carnegie au studiat din nou controversa ştiinţifică privind numele şi identificările. Ei au descoperit că un craniu găsit în 1910 într-o carieră din statul Utah era adevăratul craniu de Apatosaurus şi craniul „corect” a fost, în fine, aşezat pe scheletul de Apatosaurus în 1979.
Matt Lamanna crede că numele de Brontosaurus a persistat, totuşi, datorită faptului că a fost dat într-un moment când Războiul Oaselor pasiona publicul şi alimenta interesul faţă de noile descoperiri de fosile de dinozauri. Şi apoi, de ce să nu recunoaştem, Brontosaurus (care s-ar traduce prin „şopârla tunetului”) este un nume mai dramatic, mai evocator decât Apatosaurus, care ar însemna „şopârlă înşelătoare”. Numele „mai bun” i-a asigurat, crede Lamanna, brontozaurului o supravieţuire atât de îndelungată în cultura populară.
Sursa: npr.org