Studii realizate pe gemeni identici şi neidentici au demonstrat că genele joacă un rol important în dezvoltarea cortexului cerebral, structura subţire şi cutată care susţine funcţiile mentale superioare. Cu toate acestea, se cunosc foarte puţine informaţii despre modul în care experienţele din fragedă copilărie influenţează dezvoltarea cortexului.
Pentru a studia această problemă, neurologul Martha Farah de la Universitatea din Pennsylvania a iniţiat o cercetare în care a recrutat 64 de copii din familii cu situaţii materiale precare pentru a le urmări evoluţia până în adolescenţă. Oamenii de ştiinţă i-au vizitat pe copii acasă la vârstele de 4 şi 8 ani pentru a le analiza mediul, notând factori precum numărul de cărţi şi de jucării educative, dar şi căldura şi susţinerea pe care o primeau din partea părinţilor.
La mai bine de 10 ani după a doua vizită a specialiştilor, subiecţii au fost supuşi unor teste RMN pentru a li se analiza creierele. Astfel s-a constat că nivelul de stimulare mentală pe care un copil îl primeşte acasă la vârsta de 4 ani, prezice densitatea a două regiuni importante ale cortexului în adolescenţă. Mediul familial la vârsta de 8 ani a avut un impact similar asupra acestor regiuni din creier, în timp ce alţi factori precum inteligenţa mamei, nu au părut să aibe vreun efect.
Oamenii de ştiinţă susţin că noul studiu subliniază vulnerabilitatea dezvoltării creierului şi importanţa factorilor de mediu care pot stimula sau încetini procesul de creştere.
Sursa: Science Mag