O carte pe zi: „Bunul nostru rege Ferdinand”, de Ion Bulei

Astăzi, 20 iulie, se comemorează 91 de ani de la moartea regelui Ferdinand Întemeietorul. Nimic mai nimerit decât să prezentăm această minunate carte a istoricului Ion Bulei, cel care s-a aplecat cu acribie asupra României primilor regi şi a intrării ei în modernitate, scrie Mediafax.

Autorul însuşi o spune: „Cartea aceasta, ca şi cea care a precedat-o, ‘Regina Maria. Puterea amintirii’, înfăţişează un cuplu dinastic, al doilea, după Carol şi Elisabeta, cu toate aparenţele fericirii şi cu prea puţine din satisfacţiile ei. Un cuplu destinat îndelungilor aşteptări. Douăzeci şi doi de ani au aşteptat Ferdinand şi Maria să-i înlocuiască pe Carol şi Elisabeta. Şi, când aşteptarea a luat sfârşit, în 1914, a luat sfârşit şi la belle époque în Europa. O altfel de viaţă va duce acest cuplu în război şi după. Cei doi nu guvernaseră încă în Vechiul Regat şi istoria i-a adus în fruntea României Mari. Alte realităţi, alte probleme, altă lume”.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

„În cartea de faţă, ambiţia autorului e să încerce un dialog sincer cu cititorii săi. Şi o face sintetizând mai multe volume de corespondenţă, semnate de Carol I, de Ferdinand, de principesa şi regina Maria, de fratele lui Carol, Wilhelm, de Wicki, sora Măriei, în traducerea în limba română a istoricului Sorin Cristescu (remarcabil efort de a ne pune la dispoziţie surse de prima mână). Acestei corespondenţe i-am alăturat referiri din însemnările zilnice ale Măriei dintre 1916-decembrie 1918, îngrijite de Anca Bărbulescu şi Lucian Boia, şi rapoartele diplomatice austro-ungare de la Bucureşti, dintre 1878-1914. La toate acestea se adaugă relatările privind atmosfera de la Peleş şi Pelişor, la începutul marelui război, şi se adaugă jurnalul doctorului Ioan Cantacuzino din anii Primului Război Mondial, rămas nepublicat. Izvoarele acestea laolaltă mi s-au părut o bună oportunitate de a scrie ceva despre ‘bunul rege Ferdinand’. Cu atât mai mult cu cât în atmosfera evocatoare a 100 de ani de la constituirea României Mari personalitatea lui apare destul de ‘umbrită’ de aceea a soţiei sale. Chiar şi atunci când, formal, personajul principal a fost Ferdinand. În toate momentele el apare ca soţ al Mariei, şi nu Maria ca soţie a lui. Pentru că ea avea mulţi cunoscuţi, avea prieteni, şi avea calităţile necesare unui administrator de ţară. Discuţiile cu oamenii politici, cu partidele politice tot el trebuia să le conducă. Numai că… cei mai mulţi dintre oamenii politici se duceau nu la Ferdinand, ci la Maria. Pentru că ştiau unde e centrul puterii”.

Mai rar o carte atât de apropiată sufletului, scrisă într-un limbaj atât de cald.

Ion Bulei – „Bunul nostru rege: Ferdinand”. Meteor Publishing. 192 pag.